— E mort, spuse doctorul Sikes, întorcând-o blând pe Țestoasa cu spatele la îngrozitoarea scenă.
— Mort? repetă judecătoarea automat, nevenindu-i să creadă.
Cum de se putuse înșela atât de mult? Atât de îngrozitor de mult…
Cu un hohot de plâns sfâșietor, Țestoasa se aruncă în brațele alinătoare ale lui Baba:
— Baba, Baba, nu-mi mai place jocul ăsta!
•
Cel de-al doilea bărbat, șeriful districtului Westing, îi conduse înapoi în sala de joc. Fără să se gândească, moștenitorii se așezară la mese pe perechi.
VP - 146
Țestoasa se așeză în tăcere. Fu rândul Florei Baumbach să izbucnească în plâns. Crow aștepta. Doar venele pulsând pe mâinile strâns încleștate îi trădau suferința.
— Mă scuzați, domnule, spuse Ed Prune. Îmi dau seama că poate părea nepotrivit în aceste momente, dar conform testamentului lui Samuel W.
Westing, trebuie să citesc un alt document la ora aceasta.
Șeriful se uită la ceas. „Ce-i cu casa asta de nebuni? Ceva-i putred cu obrăznicătura asta de avocățel care mă sună-n miezul nopții și mă zorește s-ajung aici de-ndată. Cu juma de oră înainte să crape cineva, auzi!”, se gândi el.
— Dă-i bice! mormăi șeriful.
Prune își drese de trei ori glasul sub căutăturile suspicioase ale șerifului: ȘAISPREZECE. Subsemnatul, Samuel W. Westing, domiciliat în Westingtown, născut Sam „Windy” Windkloppel în Watertown (a trebuit să-mi schimb numele în scop de afaceri. La urma urmelor, voi ați cumpăra un produs care se cheamă Hârtie igienică
Windkloppel20?) declar prin prezentul act că, dacă nimeni nu câștigă jocul, testamentul devine nul și neavenit.
Așadar, grăbiți-vă, grăbiți-vă, grăbiți-vă, spuneți răspunsul sus și tare și luați premiul cel mare! Avocatul va cronometra cinci minute. Succes și un 4 Iulie fericit tuturor!
— Windkloppel? A zis cineva Windkloppel? bălmăji Grace Wexler.
— Știam eu că Westing nu-i nume de imigrant, sări Sydelle Pulaski. Știam eu!
— Omul era nebun! fu diagnosticul lui Denton Deere.
Șșt! Toată lumea se lupta cu propria-i conștiință. Milioane și milioane de dolari în schimbul numelui… ei.
A trecut un minut!
Moștenitorii se holbau la… răspuns: Berthe Erica Crow. Fanatică
religioasă, poate chiar nebună, dar criminală? Și, la urma urmelor, n-aveau nicio dovadă că Westing fusese ucis, după cum le spusese judecătoarea.
Crow aștepta. Nu suferise destul pentru păcatele ei, pedeapsa abia acum începea.
Au trecut două minute!
20 Morișcă de vânt, mecanism de lemn cu patru brațe, așezat pe un par înalt, care în trecut se punea în lanurile de cereale și care, acționat de vânt se rotea scoțând zgomote și speria păsările care se apropiau să mănânce grânele.
VP - 147
„Două sute de milioane de dolari, se gândi Țestoasa, dar cine-i primește?”
Ultima parte a testamentului, pe care tocmai o citise avocatul, nu mai suna deloc a document legal. Oricum, ea nu era pârâcioasă de felul ei și n-avea de gând să înceapă acum, cu Crow. Și cui îi mai pasă? Sandy era mort. Sandy era prietenul ei și n-avea să-l mai vadă niciodată.
Judecătoarea încercă să nu se uite spre scaunul gol de la masa ei, locul lui McSouthers. Singura ei grijă era s-o protejeze pe Crow. Se uită la moștenitori și așteptă. Crow aștepta și ea.
Au trecut trei minute!
Westing nu fusese omorât, așa spusese judecătoarea, dar Sandy? Doar băuse din sticluța pe care i-o umpluse Crow și murise sufocându-se. Otravă?
Crow simți cum privirile tuturor o sfredelesc. Ochi plini de ură. O
batjocoreau pentru credința ei, făceau glume pe seama cantinei săracilor.
Dintre toți, doar doi oameni contau pentru ea. Era atât de obosită, atât de obosită să tot aștepte.
Au trecut patru minute!
— Răspunsul este Berthe Erica Crow.
— Nuu! strigă Angela. Nuu, nu!
— E nebună, strigă Otis Amber. Nu știe ce spune!
— Ba știu prea bine, Otis! spuse Crow cu o voce calmă și seacă, apoi repetă: răspunsul este Berthe Erica Crow.
