Grefa era o sală destul de spaţioasă, slab luminată de nişte ferestre prea mici, formate din ochiuri de geam prăfuite, încălzită peste măsură de o sobă de fontă.
Acolo se afla grefierul care citea un ziar pus peste registrul de înscrieri, registru înspăimîntător, unde sînt trecuţi şi descrişi toţi cei pe care purtarea rea, mizeria, crima, o lovitură premeditată, uneori o greşeală, i-au adus în faţa acestei uşi joase a Penitenciarului Prefecturii.
La intrarea deţinutului şi a lui Lecoq grefierul ridică privirea.
Întinzînd unul din mandatele semnate de domnul d'Escorval, Lecoq spuse :
— Iată hîrtiile netrebnicului ăstuia.
Și adăugă :
— Judecătorul de instrucţie a ordonat să fie dus la secret şi să i se dea haine, ale lui constituind probe de culpabilitate. Să-1 anunţe cineva repede pe domnul director, fiindcă sînt aşteptaţi şi ceilalţi călători din dubă. Am să-1 înregistrez chiar eu pe nemernicul ăsta după toate regulile.
60
Directorul nu era departe, încît îşi făcu şi el apariţia.
Grefierul pregăti registrul.
— Cum te numeşti? îl întrebă el pe deţinut.
— Mai.
— Prenumele?
— N-am.
— Cum aşa, n-ai prenume?
Ucigaşul păru să cadă pe gînduri, apoi spuse cu un aer ursuz:
— La drept vorbind, vă spun că e mai bine să nu vă obosiţi interogîndu-mă, căci nu-i voi răspunde decît judecătorului. Aţi vrea să
scoateţi ceva de la mine. . frumoasă mîrşăvie! Dar o cunosc. .
— Ţine cont, spuse directorul, că-ţi agravezi situaţia.
— Deloc! Sînt nevinovat, vreţi să mă-nfundaţi, eu mă apăr. Stoarceţi acum ceva de la mine dacă puteţi! Aţi face mai bine să-mi înapoiaţi banii pe care mi i-au luat la post. O sută treizeci şi şase de franci şi opt bănuţi!
Voi avea nevoie de ei cînd voi ieşi de-aici. Vreau să fie notaţi în registru.
Unde sînt?
Banii ăştia îi fuseseră predaţi lui Lecoq de şeful postului, împreună
cu tot ceea ce se găsise asupra ucigaşului cînd îl percheziţionaseră prima dată.
El depuse totul pe masă.
— Iată cei o sută treizeci şi şase de franci şi opt bănuţi ai dumitale, zise tînărul poliţist, precum şi cuţitul, batista şi patru ţigări.
Cea mai vie mulţumire se răspîndi pe obrazul deţinutului.
— Acum, reluă grefierul, vrei să răspunzi?
Dar directorul, care înţelesese că orice insistenţă era de prisos, îi făcu semn acestuia să tacă şi, adresîndu-se arestatului, îi ordonă :
— Descalţă-te!
La acest ordin Lecoq crezu că observă o şovăire în privirea ucigaşului.
— Pentru ce? întrebă acesta.
— Ca să treci pe sub aparatul de măsurat, răspunse grefierul.
Trebuie să-ţi notez înălţimea.
Deţinutul nu mai spuse nimic. Se aşeză şi-şi scoase cizmele de piele groasă, dintre care una, cea din piciorul drept, avea tocul complet răsucit.
61
Avea picioarele goale băgate în încălţările sale grosolane.
—Nu te încalţi decît duminica? îl întrebă Lecoq.
— După ce vezi asta?
— La naiba! După noroiul care-ţi acoperă picioarele pînă la gleznă.
