— Unde este?
— Geamul era deschis. A fugit.
Willow s-a uitat în jos și a văzut o scrisoare care zăcea pe podea, lângă pat, scrisă de o mână pe care o recunoștea din scrisoarea găsită în interiorul agendei. Scrisul lui Nell.
Willow a ridicat-o, a citit-o și a cuprins-o panica dându-și seama încotro o pornise Sienna. Prin tot corpul i-a trecut un val de adrenalină și a ridicat spre Dorothy ochii plini de o panică oarbă.
— Sienna este în casa parohială. Sună la poliție. Acum!
39.
Vanessa
Vineri, 22 decembrie 2017
— Nu aveți voie aici. Este periculos, trebuie să vă îndepărtați!
Vanessa încerca să treacă de bariere și de banda care înconjura terenul vechii case parohiale. Un bărbat cu cască de protecție striga la ea, în timp ce Vanessa îl implora să oprească demolarea. Zgomotul era asurzitor, tone de echipamente așteptând de săptămâni să se dezlănțuie într-un final. A privit cum un excavator scobea mormanele de pământ, cu lacrimile șiroindu-i pe chip la gândul că ceea ce rămăsese din Alice era făcut bucăți.
Peste zgomotul bilei de oțel care se izbea de peretele lateral al casei, a auzit pe cineva strigând, s-a întors și a văzut o femeie alergând spre ea, fluturând brațele deasupra capului. Striga ceva spre bărbatul din cabină
și arăta înnebunită spre casă. Abia când șoferul a oprit motorul mașinăriei, Vanessa a auzit cuvintele pe care le striga femeia.
— Este o fetită înăuntru! Sienna Hilton este în casă!
— Ce? i-a strigat bărbatul, scoțându-și căștile de protecție, ca să o poată auzi.
— Înăuntru este o fetiță! a zis ea, alergând în casă, cu Vanessa pe urme.
Vanessa s-a oprit brusc, căci un zid de praf de cărămidă nu o lăsa să
vadă înainte, iar unul dintre bărbați a venit în goană după ea.
— Nu puteți intra aici! a zis el, trăgând-o de braț. Se poate prăbuși în orice moment, trebuie să ieșiți imediat!
Omul tușea, disperat, în timp ce Vanessa încerca să privească în jur, dar praful de cărămidă era peste tot, îi pătrundea în nas, și în gură, și în ochi.
Când praful a început să se așeze, Vanessa a văzut-o pe femeia care începuse să ridice mormanele de cărămizi ale scării prăbușite. Din instinct, Vanessa a ajuns lângă ea și s-a prăbușit în genunchi, încercând să
îndepărteze grămezile de ciment spart și rămășițe de dărâmături.
— Liniște! Toată lumea să tacă! a strigat Willow când Helen a intrat în goană plângând și uitându-se în jur disperată.
— Trebuie să ieșiți cu totii, altfel veți fi omorâți.
— Liniște! a strigat Willow, făcându-l să tacă, uluit.
Peste scârțâitul clădirii aflate pe punctul de a se prăbuși au auzit deodată sunetul slab al unui plânset de copil.
Helen a lăsat să îi scape un țipăt, dându-și seama că fetița ei fusese îngropată de vie și s-a întors spre bărbații care stăteau în pragul ușii.
— Vă rog, ajutați-ne! Fiica mea este acolo.
Starea de spirit din încăpere s-a schimbat imediat și toți cei prezenți, ignorând trosnetele clădirii care ceda, s-au repezit spre mormanele de cărămizi și dărâmături sub care era îngropată Sienna și au început să
sape cu disperare.
Tavanul a început să scârțâie de încordarea de a fi susținut numai de două ziduri, în timp ce mormanul devenea tot mai mic. Fiecare pereche de mâini însângerate săpa cât putea de repede.
— Clădirea se va prăbuși, trebuie să ieșim de aici! a strigat unul dintre bărbați.
— Liniște! a țipat Willow din nou și peste cameră s-a lăsat tăcerea.
— Sienna? a strigat Helen.
— Mami! a țipat vocea subțire, iar clădirea a gemut din nou, cu ultimele sale răsuflări.
— Aici este, a strigat Willow. Haideți, ajutați-mă să ridic bârna asta.
Willow le-a făcut semn și, numărând până la trei, au ridicat bârna grea și au îndepărtat-o.
Deodată, prin pâcla prafului de cărămidă, Vanessa a văzut cum apare o mână de copil.
— Este aici! a strigat Willow și, luând-o de mână pe Sienna, a strâns-o cu putere.
— Ține-te bine, Sienna!
Cu un geamăt înfiorător, al treilea zid al casei a început să se prăbușească. Unii dintre muncitorii de la demolări au fugit afară din clădire, dar doi au rămas pe loc și au continuat cu disperare să dea la o parte resturile de cărămizi și bârne, încercând să ajungă la fetiță.
