Mama și tata îmi dau OK-ul luni la cină, cu patru zile înainte să
plece în excursie.
— Cu o condiție, spune mama.
— Orice.
— Trebuie să stai cu cineva, spune tata. Cu niște adulți. Nu vrem să
stai aici singură cuc în timp ce noi suntem de cealaltă parte a țării.
— Am discutat cu părinții lui Megan, completează mama. Sunt încântați să te primească la ei.
— Megan nici măcar nu-i acasă, le reamintesc eu.
— Nu asta-i ideea, zice tata. Trebuie să te supravegheze cineva cât de cât.
Nu le atrag atenția că părinții lui Megan sunt întruchiparea cuvântului „nepăsare”. Megan spune în glumă că probabil ai ei nici nu și-au dat seama c-a plecat.
— OK, zic eu repede. O să stau la familia Phillips. E perfect.
— Bine. Ne întoarcem pe 21, spune mama. Trebuie să profităm cât mai mult de ultima noastră săptămână împreună.
Mă ridic de la masa și îi iau pe amândoi în brațe.
— Mulțumesc mult!
— Ne bucuram că ai grijă de tine, iubito, spune mama. Dacă aceste trei săptămâni cât stăm departe unii de alții pot fi decisive, așa să fie.
— Îți promit c-așa va fi, spun eu.
Încă trei săptămâni de lucru, încă trei săptămâni cu Beau. E trist și straniu că faptul că nu merg în excursie mi se pare cel mai frumos cadou de despărțire pe care mi-l puteau oferi părinții mei. O să găsesc o cale să
fac aceste trei săptămâni să dureze cât mai mult, o să transform fiecare secundă într-o amintire de care să mă pot agăța.
— Mulțumesc.
Tata vine în spatele scaunului mamei și își pune mâinile pe umerii ei.
— O să fie un bun antrenament și pentru noi, ca să ne obișnuim când vei fi plecată la Brown. Unde o să te duci, fie ce-o fi.
Beau vine să mă ia în noaptea aceea, la fel ca de obicei, dar de data asta e încă murdar de ulei și are ochii roșii.
— Bună, zic eu urcând lângă el.
— Bună.
— Arăți obosit.
— Tu arăți superb.
Îmi las ochii în jos și zâmbesc.
— Am vești.
— Da? Ce vești?
— O să trag chiulul de la excursia familiei, răspund eu uitându-mă
la el. Pot să mai petrec câteva săptămâni aici.
— Serios?
Un zâmbet abia întrezărit îi arcuiește colțurile gurii și-aș face orice ca să nu-i dispară de-acolo.
— Trebuie să sărbătorim.
— Serios?
El face semn că da.
— În orice fel vrei tu. E noaptea ta.
— În orice fel.
— Doar spune.
Privesc pe geam gândindu-mă să-i cer luna și stelele, dar în noaptea asta lucrurile mărunte pe care mi le poate oferi Beau sunt mai mari și mai strălucitoare decât toate comorile de pe bolta cerească.
