— O să dorm în camionetă.
Îi trag fața către mine și el se cuibărește între gâtul și umărul meu.
— Vino înăuntru, zic eu. Putem dormi în dressing.
Brațele lui îmi strâng mai tare mijlocul.
— Dacă mă întind lângă tine, n-o să dorm, Natalie.
Căldura mi se răspândește prin tot trupul și mă înfior din nou.
— Atunci eu o să stau în camera mea. O să avem o ușă între noi.
— Crezi c-o să dorm mai bine la câțiva pași de tine decât în camioneta mea?
— Tu nu crezi?
Beau râde și mă trage la el în poală, punându-și mâinile pe coapsele mele.
— Cât de obosită te simți acum?
— Ca și cum n-aș fi dormit de patru zile și cineva mi-ar fi făcut o injecție cu adrenalină în inimă.
— Așa mă simt eu când sunt acasă, la kilometri depărtare, și mă
gândesc la tine.
Îmi dă la o parte niște fire de păr lipite de buze și mă sărută.
— Noapte bună, Natalie!
25
— De ce strălucești? mă întreabă Alice sec imediat ce intru în biroul ei.
— Nu știu, răspund eu. Poate pentru că părinții mei au fost de acord să mă lase să rămân aici până la sfârșitul verii?
Alice îmi aruncă o căutătură sceptică.
— Ți-o tragi cu tipul din cealaltă lume!
— Ba nu!
Ea ridică mâinile defensiv.
— Mă rog, faci dragoste sau ce faci acolo! Numai să nu lași asta să te distragă de la toate celelalte.
— N-o fac și n-o să se întâmple asta.
Încerc să-mi silesc roșeața să se retragă prin puterea voinței și mă
trântesc pe canapea în fața ei.
— Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne gravidă, spune ea pierdută în gânduri.
— Alice, nu fac sex cu Beau!
— Ce zici, crezi că bebelușul ar dispărea după Închiderea ta? Crezi că ar fi ca voi doi? Cărei lumi i-ar aparține? De fapt, ideea nu-i deloc rea… ești dispusă să rămâi însărcinată?
— Tu ești dispusă să plec și să nu mă mai vezi niciodată?
Ea flutură din mână nepăsătoare.
— Nu te ambala. Era numai o idee. Oricum, bine c-ai mai câștigat timp pentru noi. Dar trei săptămâni tot nu-i cine știe ce.
— Așa e, mă arăt eu de acord. Deci poate ar trebui să trecem la treabă.
— Cum merge dansul?
— Mă simt minunat, zic eu ridicând din umeri. Se pare că uneori ne deplasăm înainte sau înapoi în timp, dar n-am nicio dovadă c-ar exista o a treia lume.
— Se ascunde ea undeva.
— Da, sau cândva.
Alice mă săgetează cu privirea.
— Ce-ai spus?
