aripi ale clădirii. Parcarea e aproape goală, așa că îmi las mașina pe locul cel mai apropiat de intrare și mă strecor înăuntru.
Clădirea e răcoroasă, demodată și slab luminată. Găsesc numele doctoriței Chan pe o ușă din lemn gălbui aflată la capătul unui coridor îngust. Ușa e întredeschisă, dar ciocănesc oricum.
Cum nu primesc niciun răspuns, împing ușa ale cărei balamale scârțâie. Încăperea este mică și înghesuită. Un birou de culoarea ciocolatei și o tablă albă pentru scris sunt înghesuite între două rafturi cu cărți, iar scaunul abia încape între birou și fereastra din spate, prin care zăresc o fâșie lungă de gazon îngălbenit și un mic heleșteu. De partea cealaltă a biroului se află încă un scaun și o canapea micuță, ambele acoperite cu vrafuri de dosare, hârtii răzlețe și cărți.
— Pot să te ajut cu ceva? aud o voce din spatele meu și mă întorc, dând peste doctorița Chan în ușă.
Are părul tuns la nivelul bărbiei și o pulbere de pistrui pe nas. Fără
machiaj și fără sacoul scorțos din fotografie e aproape de nerecunoscut.
Pare cu vreo douăzeci de ani mai tânără decât femeia severă de vârstă
mijlocie pe care mă așteptam s-o găsesc și nicidecum atât de vârstnică
încât să fie persoana care deține cheia misterului Bunicii.
— O, Doamne, sper că da.
Dr. Chan stă pe scaunul din fața biroului, ronțăind capătul stiloului și părând cufundată în gânduri. Teancurile de dosare îi înconjoară acum gleznele ca niște cățeluși neastâmpărați. Eu stau într-un echilibru precar pe un colț al canapelei negre presărate cu hârtii și deapăn povestea vieții mele cu Bunica.
— Fascinant, spune dr. Chan în cele din urmă, aplecându-se să
scormonească prin teancul de carnețele de pe podea.
Alege unul și-l deschide la o pagină albă.
— N-am mai auzit până-acum să fi avut cineva conversații atât de lungi cu Ei – cu Ceilalți. Și sunt sigură că n-am mai auzit despre o schimbare completă de decor.
Zgârie hârtia cu penița până când cerneala începe să curgă.
— Deci mai sunt și alții cu excepția celor pe care i-am văzut? mă
bâlbâi eu. Ce sunt? Fantome?
Ea râde și-și deschide larg brațele.
— O, Doamne, suntem departe de a ști răspunsul la întrebarea asta,
— Dar dumneavoastră i-ați văzut? o întreb eu. O știți pe Bunica?
— Nu, răspunde doctorița Chan. Dar i-am văzut pe Ceilalți când eram copil. Sfera neagră pe care mi-ai descris-o e ceva comun pentru cei ca noi, Natalie. Eu numesc sfera aia Deschiderea. Cred că asta și reprezintă: începutul întâlnirilor cu Ceilalți. Pot să-i zic cum am chef fiindcă nimeni altcineva nu vrea să se apropie de genul ăsta de lucruri.
Nu în domeniul meu de activitate, cel puțin. În fine. Deci există
Deschiderea și mai există ceea ce eu numesc Închiderea. Un eveniment egal, dar de semn contrar.
— Deci va înceta?
Ea își bălăbănește de câte ori capul.
— Pentru mine a încetat. Pentru tine? N-am idee. Cercetările în domeniul ăsta de-abia au început. Nu-mi place să mă gândesc de cât timp voi fi moartă când cineva va reuși în sfârșit să deslușească treaba.
Dar… ce să zic, mi-ai descris niște lucruri extraordinare.
Se apleacă în față, cu coatele pe genunchi, și-și lovește ușor buzele cu degetele ei cu unghii roase.
— OK, de obicei cei care au asemenea viziuni sunt persoane sensibile. Au tendința să fie undeva între INFJ și ENFJ16.
— Nu pricep, zic eu.
— Sunt tipuri diferite de personalități, îmi explică ea. Sistemul de clasificare Myers-Briggs, ai făcut vreodată testul? Știi unde anume te încadrezi?
— Mama e obsedată de chestiile astea, așa că încerc să evit orice lucru de care s-ar putea folosi într-o bună zi ca să mă psihanalizeze la micul dejun.
Ea flutură neatentă din mână:
— I vine de la introvertit, cineva care își trage energia din timpul pe care și-l petrece singur. Opusul său este E, extravertitul, o persoană care își trage energia din compania altor persoane. N-ul vine de la intuiție, însemnând că îți extragi indiciile din senzații interioare sau din intuiții subite, mai degrabă decât din faptele concrete, observabile. F-ul vine de la afecte și indică oamenii care au tendința să ia decizii bazate pe emoții și nu pe rațiune. E o trăsătură importantă, dar la fel e și J, care vine de la 16 Două dintre cele șaisprezece tipuri de personalități din sistemul de clasificare Myers-Briggs. INFJ – Introvertit Intuitiv Afectiv Judicativ, ENFJ –Extravertit Intuitiv Afectiv Judicativ.
judecată. O persoană care judecă preferă să știe mereu la ce să se aștepte, să lucreze cu un program sau un orar sau o listă de obiective, să planifice în avans în loc să se lase purtată de val. Combinația de intuiție, sentiment și judecată are ca rezultat oameni sensibili, dar organizați.
Preferă compartimentările și le place să știe la ce să se aștepte, lucru rar pentru genul intuitiv și sensibil de personalitate. Asta în sine e o combinație stranie de trăsături de personalitate, dar adaugă și o traumă… și pac! Ai pe cineva cu o predispoziție către gândirea creativ-simbolică – spre vise extrem de vii – și niște reacții unice la stres. De obicei aceste reacții se manifestă doar sub forma unor străfulgerări subite De obicei, dar nu și în cazul tău. Cu alte cuvinte, Natalie Cleary, ești ca o carte larg deschisă. Ești ca un magazin Walmart de Vinerea Neagră.
— Deschisă față de ce? întreb eu.
— Asta e întrebarea la care vom încerca împreună să găsim răspuns.
Deci spui că această persoană, Bunica, ți-a spus să mă cauți. Ai idee de ce?
