— Vrei să te așezi pe scaunul acela, te rog?

Olive s-a așezat. Un asistent i-a prins un microfon de cămașă.

— Ăsta e un interviu pe care-l realizez cu toți scriitorii veniți la festival, a spus femeia, un interviu scurt. E o chestie simpatică, pentru publicul nostru.

— O chestie simpatică?

Olive era neliniștită. Editorul ei francez i-a aruncat intervievatoarei o privire alarmată.

— Începem?

— Sigur.

Zece camere holografice au plutit prin aer și au înconjurat-o pe Olive ca un inel de stele, alcătuindu-și imaginea compozită.

— Aceste întrebări, a spus intervievatoarea, sunt centrate în jurul ideii de mister!

— Pentru că suntem la un festival dedicat acestui tip de literatură, a completat-o Olive.

— Exact. OK. În primul rând: Care e alibiul tău preferat?

77

- MAREA LINIȘTII -

— Alibiul meu… preferat?

— Da.

— Nu prea… Spun doar că am alte planuri. Când nu vreau să fac ceva.

— Înțeleg că ești căsătorită cu un bărbat, a spus intervievatoarea.

Când ți-ai cunoscut soțul, care a fost primul indiciu că-l iubești?

— Ei bine, a răspuns Olive, probabil sentimentul că-l recunosc, dacă are sens ce spun. Îmi amintesc, când l-am văzut prima oară, că

l-am privit și mi-am dat seama că va juca un rol important în viața mea. Însă e ăsta un indiciu?

— Care consideri tu că e crima perfectă?

— Îmi aduc aminte că am citit odată un roman în care un tip a fost înjunghiat cu un țurțur, a răspuns Olive. Mi se pare aproape perfect, un omor în care arma crimei se topește. Însă ai putea să-mi spui, dacă

nu te deranjează: ai vreo întrebare care are legătură cu romanele mele?

— Mai am doar una. Bun, ultima întrebare. Sex cu sau fără cătușe?

Olive și-a desprins microfonul, în timp ce se ridica. L-a așezat cu grijă pe scaun.

— Nu comentez, a spus și a ieșit din încăpere, înainte ca intervievatoarea să-i vadă lacrimile din ochi.

În Shanghai, Olive a petrecut în total trei ore, în care a povestit despre ea și despre cartea ei, ceea ce a însemnat să vorbească despre sfârșitul lumii, în timp ce încerca să nu-și imagineze cum se sfârșește lumea în care trăia fiica ei, apoi s-a întors la hotel, unde a observat, pe coridor, că-i este greu să meargă în linie dreaptă. Nu bea niciodată, dar uneori beția și oboseala arată la fel. Olive a mers șerpuind pe hol și a intrat împleticindu-se în cameră. A închis ușa în urma ei și a stat mult timp lângă intrare, cu fruntea sprijinită de zidul răcoros, deasupra întrerupătorului. După un timp, și-a auzit vocea repetând: E prea mult. E prea mult E prea mult

78

- EMILY ST. JOHN MANDEL -

— Olive, a spus cu blândețe sistemul IA al camerei după un timp, ai nevoie de ajutor?

Când Olive nu a răspuns, acesta a repetat solicitarea în mandarină

și cantoneză.

— Olive, fără nicio legătură cu cartea, am fost dădaca agentului tău, i-a spus o femeie din Singapore, care stătea la coada pentru autografe, a doua zi.

— Cu ce mesaj ai vrea să rămână cititorii tăi din Marienbad? a întrebat-o un alt intervievator.

Olive și intervievatorul se aflau pe o scenă din Tokyo.

Intervievatorul era prezent sub forma unei holograme, deoarece, din motive personale nespecificate, nu putuse pleca din Nairobi. Olive bănuia că motivul personal era boala: holograma intervievatorului se tot bloca, dar sunetul nu se auzea cu întârziere, ceea ce însemna că

de vină nu era conexiunea proastă, ci faptul că tot apăsa pe butonul

„tuse” de pe consolă.

— Doar am încercat să scriu o carte interesantă, a răspuns Olive.

Nu e niciun mesaj.

— Ești sigură? a întrebat intervievatorul.

— Îmi dați autograf pe o carte la mâna a doua? a întrebat o femeie, la coada pentru autografe.

— Sigur, cu mare plăcere.

— Și încă un lucru, a continuat ea, ăsta e scrisul dumneavoastră?

Cineva, nu Olive, scrisese deja pe exemplarul din Marienbad al femeii: Harold: M-am simțit bine noaptea trecută. Sărutări. Olive Llewellyn.

Olive a privit mesajul și a simțit o ușoară amețeală.

— Nu, a spus ea, nu știu cine a scris asta.

79

- MAREA LINIȘTII -

(Câteva zile după aceea, a fost distrasă de gândul la o Olive din umbră, care rătăcea prin peisaj, într-un fel de turneu paralel, scriind mesaje atipice pe cărțile ei.)