Emily St. John Mandel

Simfonia itinerantă

(Station Eleven)

Traducere din limba engleză

GRAAL SOFT

2

În amintirea lui Emilie Jacobson

3

Cuprins

1. Teatrul

1 2 3 4 5 6

2. Visul unei nopţi de vară

7 8 9 10 11 12

3. Te prefer cu coroană

13 14 15 16 17 18

4. Nava spaţială

19 20 21 22 23 24 25 26

5. Toronto

27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

6. Avioane

38 39 40 41

7. Terminalul

42 43 44 45 46 47

8. Profetul

48 49 50 51 52

9. Staţia Eleven

53 54 55

Note

Mulţumiri

4

Vânt cald în frunzele palmierilor, iar eu mă gândesc la zăpada

Din ţinutul meu îndepărtat, unde s-au întâmplat lucruri Care aparţin unei alte vieţi, de neimaginat.

Partea luminată a planetei se îndreaptă către întuneric, Iar oraşele adorm, fiecare când îi vine ceasul, Dar pentru mine, acum, ca şi atunci, e prea mult.

Lumea este prea mare.

Czesław Miłosz, Caiete răzleţe

5

1

Teatrul

6

1

Regele stătea într-un con de lumină albastră, dezlănţuit. Era actul al IV-lea al piesei Regele Lear, într-o seară de iarnă la teatrul Elgin din Toronto. Mai devreme în acea seară, trei fetiţe jucaseră

jocul de-a bătutul din palme pe scenă, pe când publicul intra în sală, versiuni copilăreşti ale fiicelor lui Lear, iar acum se întorseseră ca halucinaţii în scena nebuniei. Regele se împletici şi întinse mâinile spre ele, în timp ce acestea alergau de colo colo în umbre. Numele lui era Arthur Leander. Avea 51 de ani şi flori în păr.

— Mă cunoşti? întrebă actorul care îl juca pe Gloucester.

— Îmi amintesc ochii tăi destul de bine, spuse Arthur distras de versiunea copilărească a Cordeliei, şi acesta fu momentul când se întâmplă.

Pe chipul lui apăru o schimbare, se împletici, întinse mâna spre o coloană, dar aprecie greşit distanţa şi o lovi zdravăn cu laterala palmei.

— De la brâu în jos, sunt centauri, rosti el, iar aceasta nu numai că era o replică greşită, dar o spuse cu glas şuierat, abia audibil.

Îşi cuibări mâna la piept ca pe o pasăre rănită. Actorul care îl întruchipa pe Edgar îl privea cu atenţie. La momentul acela, încă

era posibil ca Arthur să fi jucat, dar, în primul rând din secţiunea unde se afla orchestra, un bărbat se ridică de la locul lui. Avea pregătire de paramedic. Prietena bărbatului îl trase de mânecă şi şuieră:

— Jeevan! Ce faci?