Nu a vorbit după aceea, nici eu n-am vorbit. M-a tras mai aproape, lipindu-mi spatele de pieptul lui și i-am simțit penisul în spatele coapselor. Nu voiam să
respir, crezând că l-aș deranja, chiar și ridicarea și coborârea coastelor mele fiind enervante. Respiram încetișor pe nas și simțeam că mă cuprinde o amețeală ușoară. Mirosul lui înțepător în întuneric, păturile, cearșafurile lui –
asta primea Pamela mereu, această ocupație facilă a prezenței sale. Avea brațul în jurul meu, o greutate pe care o identificam cu greutatea brațului unui băiat.
Peter se purta de parcă avea să adoarmă, câte un oftat, câte o mișcare, dar acest lucru ținea totul laolaltă. Trebuia să te prefaci că nu se întâmpla nimic ciudat. Când mi-a atins sfârcul cu degetul, am rămas nemișcată. Îi simțeam VP - 28
răsuflarea ușoară pe gât. Mână lui mă măsura cu indiferență. Răsucind sfârcul până am respirat zgomotos, așa că a ezitat o clipă, după care a continuat.
Penisul lui îmi mânjea coapsele goale. Am înțeles că mă voi lăsa purtată în orice direcție se îndreptau lucrurile. Oriunde ar fi îndrumat el seara. Nu mi-era teamă, doar o senzație asemănătoare cu emoția, ca o priveliște din culise. Ce avea să se întâmple cu Evie?
Când podeaua a scârțâit în hol, vraja s-a destrămat. Peter și-a retras mâna, întorcându-se brusc pe spate. Se uita la tavan, așa că i-am putut vedea ochii.
— Trebuie să dorm, a spus el cu o voce intenționat obosită.
O voce ca o radieră, cu o plictiseală insistentă menită să mă facă să mă întreb dacă se întâmplase ceva. M-am ridicat încet, puțin șocată, dar și plăcut amețită, ca și cum până și puținul acela mă hrănise.
* * *
Mi se părea că băieții se jucau la automat de ore întregi. Eu și Connie stăteam pe bancă, vibrând de o indiferență forțată. Pândeam un semn de recunoaștere de la Peter după ce se petrecuse între noi. O sclipire în ochi, o privire încărcată de întâmplarea aceea. Dar nu se uita la mine. Garajul umed mirosea a ciment rece și a corturi de camping, împachetate încă ude. Calendarul de la benzinărie pe perete: o femeie într-o cadă, cu ochii nemișcați și dinții dezveliți, stând de parcă era împăiată. Mă bucuram că în noaptea aceea Pamela nu venise. Connie mi-a spus că se certase cu Peter. Voiam să-i cer mai multe detalii, dar pe fața ei se citea un avertisment – nu puteam să par prea interesată.
— Voi, puștoaicelor, nu aveți alt loc unde să stați? ne-a întrebat Henry. Vreo adunare la o înghețată pe undeva?
Connie și-a dat părul pe spate, apoi s-a dus să mai ia o bere. Henry a urmărit-o amuzat cum se apropie.
— Dă-mi-le, s-a lamentat Connie când Henry a ridicat două sticle ca să nu ajungă la ele.
Îmi amintesc că atunci am remarcat prima dată cât de gălăgioasă era, cu vocea dură din pricina agresivității sale caraghioase. Connie, cu planșetele și tertipurile ei, râsul discordant care părea – și era – exersat. S-a creat o distanță
între noi de îndată ce am început să observ aceste lucruri, să-i analizez neajunsurile așa cum ar face-o un băiat. Îmi pare rău că nu am fost generoasă.
De parcă mă puteam vindeca de aceeași boală punând distanță între noi.
— Ce-mi dai pentru ele? a spus Henry. Nimic nu e gratis pe lumea asta, Connie.
VP - 29
Ea a ridicat din umeri, apoi s-a aruncat spre sticle. Henry și-a împins trupul solid contra ei, rânjind la eforturile sale. Peter a dat ochii peste cap. Nici lui nu-i plăceau asemenea lucruri, vodevilul evident. Avea prieteni mai mari care dispăruseră în jungle leneșe, în râuri bogate în sedimente. Care veniseră acasă
bolborosind, dependenți de țigări mici și negre, iar iubitele lor se ascundeau după ei ca niște umbre mărunte și neliniștite. Am încercat să stau mai dreaptă, să afișez o plictiseală adultă. Îmi doream ca Peter să se uite la mine. Voiam părți din el pe care eram sigură că Pamela nu le vedea, înțepăturile de durere pe care le surprindeam uneori în privirea lui sau blândețea secretă pe care i-o arăta lui Connie, faptul că ne-a dus pe lacul Arrowhead în anul în care mama lor a uitat cu desăvârșire de ziua lui Connie. Pamela nu știa lucrurile acestea și mă agățam de orice amintire, de orice avantaj care îmi aparținea numai mie.
Henry a pișcat-o pe Connie de pielea fină de deasupra taliei.
— Cam flămândă în ultima vreme, nu?
— Nu mă atinge, perversule, a spus ea dându-i peste mână.
A pufnit în râs.
— Să ți-o trag!
— Bine, a zis el apucând mâinile lui Connie de încheieturi. Trage-mi-o.
Connie a făcut o încercare slabă de a scăpa, scâncind până când Henry i-a dat drumul în final. Își freca încheieturile.
— Măgarule, a murmurat ea, dar nu era cu adevărat supărată.
Așa erau fetele – te resemnai cu orice feedback primeai.
Dacă te enervai, erai nebună, dacă nu reacționai, erai o scorpie. Singurul lucru pe care puteai să-l faci era să zâmbești din colțul în care te înghesuiau. Să
te implici în glumă chiar dacă tu erai ținta glumei.
Nu-mi plăcea gustul de bere, amăreala granulară nu semăna deloc cu răcoarea igienică a paharelor de martini băute de tata, dar am băut bere după
bere. Băieții hrăneau automatul dintr-o pungă plină cu monede până când aproape le-au terminat.
— Avem nevoie de cheile de la mașinărie, a spus Peter aprinzând un joint pe care îl scosese din buzunar. Ca s-o deschidem.
— Le aduc eu, a spus Connie. Să nu vă fie prea dor de mine, i-a susurat ea lui Henry, dând ușor din mână înainte de a pleca.
Spre mine a ridicat doar din sprâncene. Am înțeles că totul era un plan făcut de ea ca să-i atragă atenția lui Henry. Să plece, apoi să se întoarcă. Probabil citise într-o revistă despre asta.
Cred că asta era greșeala noastră. Una dintre numeroasele greșeli. Credeam că băieții se purtau așa după o logică pe care aveam s-o înțelegem într-o zi.
VP - 30
Credeam că faptele lor aveau un sens ascuns, dincolo de impulsul negândit.
