— E fain.
A dat din mână.
— Oamenii sunt cum sunt, știi? Mi-am dat seama de cum te-am văzut, a continuat ea. Ești o persoană profundă. Ai pornit în propria călătorie, ești prinsă
în propria minte.
Nu eram obișnuită cu asemenea atenție nemijlocită. Mai ales din partea unei fete. De obicei era un mod de-a scuza faptul că mă fixam pe vreun băiat de prin preajmă. Îmi permiteam luxul de a-mi imagina că eram o fată pe care oamenii o considerau profundă. Suzanne și-a schimbat poziția: vedeam că era un preludiu al plecării, dar nu-mi venea nicio idee despre cum să prelungesc discuția.
— Ei bine, a zis ea. Aia e mașina mea.
A dat din cap spre o mașină parcată la umbră. Era un Rolls Royce plin de praf.
Când mi-a remarcat nedumerirea, a zâmbit.
— O împrumutăm, a zis ea.
VP - 41
De parcă asta ar fi explicat ceva.
Am privit-o plecând fără să încerc s-o opresc. Nu voiam să fiu lacomă: trebuia să fiu bucuroasă că primisem totuși ceva.
4.
Mama ieșea din nou la întâlniri. La început, cu un bărbat care se prezenta drept Vismaya și îi masa mamei scalpul cu degetele ca niște gheare. Mi-a spus că ziua mea de naștere, la cumpăna dintre Vărsător și Pești, însemna că
expresiile mele definitorii erau „Cred” și „Știu”.
— Care din ele este? m-a întrebat el. Crezi ce știi sau știi ce crezi?
Apoi cu un bărbat care pilota avioane mici, argintii, și care mi-a spus că mi se vedeau sfârcurile prin bluză. A spus-o direct, de parcă era o informație utilă.
Făcea portrete pastel cu amerindieni și voia ca mama să-l ajute să deschidă un muzeu cu operele lui în Arizona. Pe urmă cu un dezvoltator de imobiliare din Tiburon care ne scotea în oraș la restaurante cu specific chinezesc. Mă încuraja mereu să mă întâlnesc cu fiica lui. Repeta la nesfârșit cât de sigur era că ne vom înțelege de minune. Am aflat că fata lui avea unsprezece ani. Connie ar fi râs, disecând felul în care se aduna orezul pe dinții lui, dar nu mai vorbisem cu ea din ziua aceea la ea acasă.
— Am paisprezece ani, am spus.
Bărbatul s-a uitat la mama, care a încuviințat.
— Desigur, a spus el, cu miros de sos de soia în răsuflare. Practic, ești un adult.
— Îmi pare rău, mi-a șoptit mama din partea opusă a mesei, dar când bărbatul s-a întors să-i ofere cu furculița lui o păstaie lipicioasă, a deschis cuminte gura ca o pasăre.
•
Mila pe care o simțeam pentru mama în situațiile acestea era nouă și deloc confortabilă, dar aveam impresia că meritam să o port în suflet – o responsabilitate sumbră și personală, ca o boală.
În anul dinaintea divorțului, părinții mei dăduseră o petrecere cu cocktailuri.
Fusese ideea tatei – până când a plecat, mama nu era prea sociabilă și simțeam că era foarte agitată în timpul petrecerilor sau evenimentelor, un disconfort pe care îl masca întotdeauna cu un zâmbet țeapăn. Fusese o chermeză pentru sărbătorirea investitorului găsit de tata. Cred că era prima dată când obținuse bani de la altcineva decât de la mama, ceea ce l-a făcut să se umfle în pene, VP - 42
apucându-se de băut înainte de sosirea musafirilor. Părul lui era încărcat de mirosul părintesc de Vitalis, iar răsuflarea îi duhnea a alcool.
Mama făcuse costițe chinezești cu ketchup, acoperite cu un strat glandular, ca un lac. Măsline din conservă, nuci trase în unt. Crochete de brânză. Un desert mâlos, făcut din mandarine, o rețetă pe care o văzuse în McCall’s. M-a întrebat înainte să vină invitații dacă arăta bine. Își netezea fusta de damasc. Îmi aduc aminte că m-a surprins întrebarea.
— Foarte bine, am răspuns, simțindu-mă ciudat de neliniștită.
Aveam voie să beau sherry dintr-un pahar roz: îmi plăcea senzația de neastâmpăr pe care mi-o dădea, așa că am luat pe ascuns încă un pahar.
Musafirii erau prietenii tatei și m-a uimit dimensiunea vieții lui, o viață la care asistam doar de pe margine. Fiindcă aici erau oameni care păreau că-l cunosc, că au o părere despre el, una construită din prânzuri și vizite la Goden Gate Fields și discuții despre Sandy Koufax. Mama se învârtea neliniștită pe lângă
bufet: pusese bețișoare chinezești, dar nu le folosea nimeni, iar eu vedeam că
era dezamăgită. Încerca să convingă un bărbat corpolent și pe soția lui să le folosească, însă ei au clătinat din cap, iar bărbatul a făcut o glumă pe care nu am auzit-o. Am observat un soi de disperare pe fața mamei. Și ea bea. Era genul de petrecere la care toată lumea se îmbăta devreme, ceea ce arunca un soi de aer anost asupra conversației. Mai devreme, unul dintre prietenii tatei aprinsese un joint și am văzut expresia mamei schimbându-se din dezaprobare în indulgență răbdătoare. Anumite limite deveneau neclare. Soțiile se uitau după un avion în zbor care se îndrepta spre aeroportul din San Francisco. Cineva a scăpat un pahar în piscină. L-am văzut plutind și scufundându-se. Poate era o scrumieră.
Mă plimbam printre invitați, simțindu-mă ca un copil mult mai mic, iar dorința de a fi invizibilă se îmbina cu aceea de a participa într-un fel adiacent.
Eram destul de mulțumită să le arăt invitaților unde era toaletă când mă
întrebau, să ascund într-un șervețel nucile în unt pe care le mâneam lângă
piscină, una câte una, cu degetele murdare de praful sărat. Aveam libertatea de a fi atât de tânără, încât nimeni nu aștepta nimic de la mine.
Nu o mai văzusem pe Tamar din ziua în care mă lăsase la școală și-mi aduc aminte că eram dezamăgită când a venit – acum trebuia să mă port ca un adult fiindcă era și ea martoră. Era însoțită de un bărbat ceva mai în vârstă. L-a prezentat tuturor, pupându-i pe unii dintre invitați pe obraz, dând mâna cu alții.
Toți păreau s-o cunoască. Eram geloasă pe felul în care iubitul își ținea mâna pe spatele lui Tamar când vorbea ea, pe bucățica de piele dintre bluză și fustă.
VP - 43
