— Mitch e un nemernic, am spus.
Îmi era limpede că ne aflam în casa unui străin. Camera de oaspeți goală, prea mare, cu mirosurile neplăcute ale altor corpuri.
— Evie, a spus ea. Nu fi așa!
Apropierea ei, privirea ei în întuneric. Cât de ușor și-a apăsat gura pe a mea, apoi și-a strecurat limba printre buze. Plimbând vârful de-a lungul dinților mei, zâmbind cu gura lipită de a mea, spunând ceva ce nu auzeam.
Simțeam gustul cocainei în gura ei, aroma sălcie a mării. Am dat s-o sărut din nou, dar ea s-a tras într-o parte, zâmbindu-mi ca și cum era un joc, ca și cum făcusem ceva comic și ireal. Se juca ușor cu părul meu.
Mă bucuram să răstălmăcesc sensurile, să interpretez greșit simbolurile de bunăvoie. Să fac ceea ce-mi cerea Suzanne părea cel mai bun cadou pe care i-l puteam oferi, un fel de a-i debloca propriile sentimente pentru mine. Și ea era prinsă în capcană în felul ei, la fel ca mine, dar n-am văzut asta niciodată, trecând repede în direcția în care mă împingea. Ca jucăria de lemn, zdrăngănind bila de argint pe care o înclinasem și o îndrumasem către găurile pictate, încercând să câștig.
•
Camera lui Mitch era mare, iar podeaua cu gresie era rece. Patul era ridicat pe o platformă, sculptat cu siluete din Bali. A rânjit când m-a văzut în spatele lui Suzanne, arătând o scurtă sclipire a dinților, apoi a deschis brațele spre noi și i-am văzut pieptul acoperit de păr. Suzanne s-a dus direct la el, însă eu am rămas la marginea patului, cu mâinile împreunate în poală. Mitch s-a sprijinit în coate.
— Nu, a spus el bătând cu palma pe saltea. Aici! Vino aici!
M-am apropiat și m-am întins lângă el. Simțeam nerăbdarea lui Suzanne, felul în care se lipea de el ca un câine.
— Pe tine nu te vreau încă, i-a spus Mitch.
Nu vedeam fața lui Suzanne, dar puteam să-mi imaginez că era jignită.
— Poți să-i dai jos? Mitch a pus mâna pe chiloții mei.
Îmi era rușine: erau copilărești și mari, elasticul era slăbit. I-am lăsat în jos pe coapse, apoi până la genunchi.
VP - 127
— O, Doamne, a spus Mitch ridicându-se. Poți să desfaci puțin picioarele?
Așa am făcut. S-a așezat în genunchi peste mine. Îi simțeam fața aproape de sexul meu de copil. Botul lui părea ud și fierbinte ca al unui animal.
— Nu te ating, a spus Mitch și știam că minte. Iisuse, a spus el răsuflând.
I-a făcut semn lui Suzanne să se apropie. Murmura încet, așezându-ne ca pe păpuși. Făcând remarci în șoaptă pentru nimeni. Suzanne s-a uitat la mine ca o străină în camera aceea străină, ca și cum partea aceea din ea pe care o recunoșteam dispăruse.
El mi-a supt limba în gura lui. Am reușit să stau nemișcată în mare parte în timp ce Mitch mă săruta, acceptându-i limba curioasă de la o distanță goală, degetele lui în mine erau ceva ciudat și fără sens. Mitch s-a ridicat și s-a împins în mine, gemând puțin când a simțit rezistență. Și-a scuipat în palmă și m-a atins, apoi a încercat din nou și cât de brusc a fost, felul în care a intrat printre picioarele mele, și cum îmi spuneam în sinea mea, mirată și neîncrezătoare, că
se întâmpla cu adevărat, pe urmă am simțit mâna lui Suzanne furișându-se și apucând-o pe a mea.
Poate că Mitch a tras-o pe Suzanne spre mine, dar n-am văzut. Când Suzanne m-a sărutat din nou, m-am lăsat convinsă că o făcea pentru mine, că era felul nostru de a fi împreună. Că Mitch nu era decât zgomotul de fundal, o scuză
necesară care lăsa cale liberă gurii ei dornice, degetelor ei încolăcite. Simțeam mirosul meu și al ei. Un sunet adânc în gâtul ei, care credeam că era pentru mine, ca și cum plăcerea ei se auzea într-o tonalitate pe care Mitch nu o putea auzi. Suzanne mi-a pus mâna pe sânul ei, tremurând când i-am atins sfârcul. A închis ochii, ca și cum făcusem ceva bun.
Mitch s-a rostogolit de pe mine ca să privească. Mângâia capul ud al penisului, salteaua se înclina sub greutatea lui.
Am continuat s-o sărut pe Suzanne, era atât de diferit de sărutul unui bărbat.
Strivirea forțată care lua forma unui sărut, nu articularea asta. M-am prefăcut că Mitch nu era acolo, deși îi simțeam privirea, cu gura căscată asemenea unui portbagaj de mașină. Am ezitat când Suzanne a încercat să-mi desfacă
picioarele, dar mi-a zâmbit, așa că am lăsat-o. La început, limba ei a fost nesigură, apoi și-a folosit și degetele și-mi era rușine cât de udă eram, de sunetele pe care le făceam. Mintea mi se încețoșa din cauza unei plăceri atât de străine încât nu știam cum s-o numesc.
Mitch s-a culcat cu amândouă după aceea, de parcă putea corecta preferința noastră evidentă una pentru cealaltă. Transpira din abundență, cu ochii strânși de la efort. Patul se deplasa de la perete.
VP - 128
Când m-am trezit dimineață și am văzut chiloții mei mânjiți pe podeaua lui Mitch, s-a adunat în mine o jenă atât de neputincioasă, încât aproape am plâns.
* * *
Mitch ne-a condus înapoi la fermă. Eu tăceam, privind pe geam. Casele pe lângă care treceam păreau adormite de mult, mașinile elegante cu prelatele lor de culoarea plastilinei. Suzanne stătea în față. Se întorcea și-mi zâmbea din când în când. Îmi dădeam seama că era o scuză, dar îmi păstram fața împietrită
și inima strânsă. Era o jale pe care nu o simțeam pe de-a-ntregul.
Cred că adunam sentimentele urâte de parcă puteam împiedica durerea cu bravada mea, cu felul nepăsător în care mă gândeam în sinea mea la Suzanne.
Făcusem sex: și ce dacă? Nu era mare lucru, o altă funcție a corpului uman. Ca mâncatul, ceva obișnuit și accesibil tuturor. Toate îndemnurile pioase și colorate de a aștepta, de a fi un cadou pentru viitorul soț: era o ușurare în simplitatea actului în sine. O priveam pe Suzanne de pe locul din spate, o vedeam râzând de ceva ce spusese Mitch și coborând geamul. Părul i se ridica de la curent.
•
Mitch a oprit la fermă.
— Ne mai vedem, fetelor, a spus el ridicând palma roz.
De parcă ne dusese la o înghețată, o ieșire nevinovată și ne aducea în înapoi, în casa părintească.
Suzanne plecase imediat să-l caute pe Russell, fugind de lângă mine fără o vorbă. Mai târziu mi-am dat seama că se dusese să-i dea raportul lui Russell. Să-i spună cum arătase Mitch, dacă îl făcusem suficient de fericit ca să se răzgândească. În clipa aceea, n-am remarcat decât abandonarea.
