A râs scurt.
— Nu spargi casa nimănui?
VP - 154
Când am dat din cap, s-a relaxat vizibil. Ca și cum scăpase de o grijă.
— E un moment bun să vii în vizită, a continuat, de parcă era ceva ce făceam voluntar. Acum că ne-am instalat. Tamar are mare grijă de mobilă și de restul.
A pornit motorul, trecând deja peste orice amintire a problemelor pe care le aveam.
— S-a dus tocmai la bazarul din Half Moon Bay ca să cumpere căruciorul de bar.
A fost un moment scurt în care am vrut să întind mâna peste banchetă, să
trag o linie de la mine la cel care era tatăl meu, dar momentul a trecut.
— Poți să alegi tu postul de radio, a spus el mai timid ca un băiat la bal.
•
În primele câteva zile, toți trei eram foarte agitați. Mă trezeam devreme ca să fac patul în camera de oaspeți, încercând să așez perfect pernele decorative.
Viața mea se limita la poșeta cu șnur și sacul cu haine, o existență pe care încercam s-o păstrez cât mai ordonată și mai invizibilă posibil. M-am gândit că
era ca în tabără, ca o mică aventură independentă. În prima seară, tata a venit acasă cu o cutie de înghețată cu ciocolată, din care s-a înfruptat cu cantități eroice. Eu și Tamar ciuguleam din porția noastră, dar tata a mâncat demonstrativ încă un castron. Privea mereu în sus, ca și cum îi puteam confirma propria plăcere. Femeile și înghețata lui.
Tamar a fost o surpriză. Tamar în pantalonii scurți și bluza de la un colegiu de care nu mai auzisem. Care își epila picioarele cu ceară în baie, cu un aparat complicat care umplea apartamentul de un miros umed de camfor. Unguentele și uleiurile ei de păr, unghiile ale căror suprafețe selenare le studia, căutând semne de deficiențe nutriționale.
La început părea nemulțumită de prezența mea. Îmbrățișarea stânjenită, de parcă accepta fără voie sarcina de a fi noua mea mamă. Și eu eram dezamăgită.
Era doar o fată, nu femeia exotică pe care mi-o imaginasem cândva – tot ce credeam că era special la ea era, de fapt, o dovadă a ceea ce Russell ar fi numit o călătorie în lumea celor cinstiți. Tamar făcea ceea ce se aștepta de la ea. Lucra pentru tata, purta micul ei costum. Tânjea să fie soția cuiva.
Dar formalismul ei s-a topit repede, vălul maturității era temporar, ca un costum. M-a lăsat să umblu în gentuța matlasată în care își păstra fardurile, printre sticluțele ei sordide cu parfum, privind cu mândria unui colecționar adevărat. Mi-a băgat pe gât o bluză de-a ei, cu mâneci bufante și nasturi perlă.
— Nu mai e stilul meu.
A ridicat din umeri, agățând un fir desprins.
— Dar o să arate bine pe tine, știu sigur. Stil elisabetan.
VP - 155
Și chiar îmi stătea bine. Tamar știa lucrurile astea. Știa câte calorii sunt în aproape toate felurile de mâncare, numere pe care le recita pe un ton sarcastic, ca și cum râdea de propriile cunoștințe. A gătit vindaloo vegetarian. Oale cu linte acoperită de sos galben care împrăștia o strălucire neobișnuită. Prafurile antiacide pe care tata le înghițea ca pe bomboane. Tamar a întins obrazul ca să
o pupe tata, dar l-a împins la o parte când a încercat s-o ia de mână.
— Ești transpirat, a spus ea.
Când a văzut tata că observasem, a râs ușor, dar a părut rușinat.
Tata era amuzat de cârdășia noastră. Uneori însă începeam să râdem de el.
Odată, eu și Tamar vorbeam despre Spanky and Our Gang, iar el s-a băgat în discuție. Semănau cu Little Rascals, spunea el. Eu și Tamar am schimbat o privire.
— E o trupă, a spus ea. Știi tu, muzica aceea rock’n’roll care le place puștilor.
Figura confuză, orfană, a tatei ne-a stârnit iar râsul.
•
Aveau un pick-up elegant despre care Tamar spunea deseori că voia să-l mute în alt colț al camerei din diverse motive acustice și estetice. Pomenea mereu de planul de a pune podele de stejar, muluri și chiar alte prosoape de vase, deși planificarea în sine părea satisfăcătoare. Muzica pe care o asculta era mai elegantă decât gălăgia de la fermă. Jane Birkin și soțul ei bătrân, Serge, care arăta ca un broscoi.
— E frumoasă, am spus eu privind coperta discului.
Și chiar era, bronzată și cu o față delicată, cu dinți de iepure. Serge era dezgustător. Cântecele lui despre Frumoasa Adormită, o fată care părea foarte atrăgătoare fiindcă avea mereu ochii închiși. De ce l-ar fi iubit Jane pe Serge?
Tamar îl iubea pe tata, fetele îl iubeau pe Russell. Bărbații aceștia care nu semănau deloc cu băieții despre care mi se spunea că o să-mi placă. Băieți cu piepturi fără păr și trăsături fine și pete pe umeri. Nu voiam să mă gândesc la Mitch pentru că-mi amintea de Suzanne, de noaptea care se petrecuse în altă
parte, într-o casă de păpuși din Tiburon, cu o piscină micuță și o peluză verde. O
casă de păpuși pe care o puteam privi de sus, ridicând acoperișul ca să văd camerele segmentate ca niște încăperi ale inimii. Patul de mărimea unei cutii de chibrituri.
Tamar era diferită de Suzanne într-un fel mai simplu. Nu era complicată. Nu mă făcea să fiu mereu atentă la ea, nu mă îndemna să-mi susțin afirmațiile.
Când voia să mă dau la o parte, o spunea. Eram relaxată, ceea ce era neobișnuit.
Chiar și așa, tot îmi era dor de Suzanne – Suzanne, de care-mi aminteam ca în visele în care deschideai ușa unei camere uitate. Tamar era drăguță și bună, dar VP - 156
