— Cred că am văzut destul, spuse Sir Otway Blackett.
— Da, puteți s-o duceți acum pe Anna înapoi acasă, spuse McBrearty.
VP - 201
Blândă ca-ntotdeauna, măicuța dădu din cap și împinse scaunul afară din încăpere. O’Flaherty sări în picioare ca să le țină ușa deschisă.
— Și ne puteți părăsi și dumneavoastră, domnule și doamnă O’Donnell.
Rosaleen părea pe punctul de a se răzvrăti, însă părăsi încăperea împreună cu Malachy.
— Domnișoară Wright, de asemenea…
Domnul Thaddeus făcu un gest, dându-i de înțeles că și ea poate pleca.
— Nu plec până când această întrunire nu se încheie, îi răspunse ea printre dinți.
Ușa se închise în urma soților O’Donnell.
— Sunt sigur că toată lumea e de acord că trebuie să fim perfect convinși înainte de a devia de la conduita asupra căreia am convenit, scurtând supravegherea, zise baronetul.
Cei de la masă tușeau și-și dregeau glasul.
— Cred că mai sunt doar câteva zile, spuse Ryan.
Mai mulți dădură din cap.
Lib înregistră amețită că prin asta nu înțelegeau că până duminică mai erau doar trei zile și c-ar putea foarte bine să întrerupă acum supravegherea. Ci că aveau de gând să continue până duminică. Oare nu o văzuseră pe copilă?
Baronetul și John Flynn trăncăneau despre procedură și despre dovezi.
— Până la urmă, supravegherea e singura modalitate de a afla, o dată
pentru totdeauna, adevărul, le reaminti McBrearty celor din comisie. În numele științei, în numele omenirii…
Lib nu mai suporta. Își ridică vocea și arătă către medic.
— Veți fi dat afară din Colegiul Medicilor.
Blufa; habar n-avea cum putea să i se interzică unui medic să mai profeseze.
— Voi toți… neglijența dumneavoastră poate fi considerată o crimă.
Eșecul de a furniza unei copile cele necesare vieții, spuse ea, improvizând pe măsură ce-și îndrepta degetul acuzator înspre fiecare bărbat în parte. Ați conspirat pentru a perverti cursul justiției. Complicitate la sinucidere.
— Doamnă, lătră baronetul, dați-mi voie să vă reamintesc că
dumneavoastră ați fost angajată pentru o perioadă convenită de două
săptămâni, cu o plată zilnică destul de generoasă. Raportul dumneavoastră
final, referitor la faptul dacă ați observat-o sau nu pe fată înghițind orice fel de hrană va fi cerut duminică.
— Anna o să moară până duminică!
— Domnișoară Wright, stăpâniți-vă, o îndemnă preotul.
— Își încalcă termenii angajării, lămuri Ryan.
VP - 202
John Flynn dădu din cap.
— Dacă ar fi rămas mai mult de trei zile, aș fi propus să fie înlocuită.
— Într-adevăr, spuse baronetul. E periculos de dezechilibrată.
Lib se împletici spre ușă.
•
În vis auzi un zgrepțănat. În salonul lung mișunau șobolanii, umplând coridorul, sărind din pat în pat, lipăind sângele proaspăt. Oamenii țipau, dar dincolo de vocile lor, Lib auzea zgrepțănitul, frecarea furioasă a ghearelor de podea…
Nu. Ușa. La ușa ei de la etajul prăvăliei lui Ryan se auzea un zgrepțănat. Al cuiva care nu voia să trezească pe nimeni altcineva decât pe Lib.
Coborî din pat și bâjbâi după halat. Crăpă ușa.
— Domnule Bryne!
