Era absurd să o citeze pe domnișoara N., care ar fi fost consternată să afle că una dintre infirmierele ei fusese arestată pentru răpirea unui copil. Însă
uneori învățăturile predate ascundeau mai multe înțelesuri decât bănuia profesorul.
Ce-i spuse după aceea Bryne o uimi.
— Atunci trebuie să se întâmple în seara asta.
•
Sâmbătă la ora unu, când Lib veni să preia schimbul, ușa dormitorului era închisă. Sora Michael, Kitty și soții O’Donnell stăteau cu toții în genunchi în bucătărie; Malachy își ținea șapca într-o mână.
Lib vru să apese clanța.
— Nu faceți asta, se răsti Rosaleen la ea. Domnul Thaddeus tocmai îi dă
Annei împărtășania ispășirii.
Ispășire; acesta era un alt cuvânt pentru spovedanie, nu-i așa?
— E parte a ultimului ritual, murmură sora Michael către Lib.
Oare Anna era pe moarte? Se clătină pe picioare și crezu c-o să cadă.
— Nu e doar pentru a ajuta pacientul să aibă o bonă mors, o asigură
măicuța.
— O ce?
— O moarte bună, adică. E și pentru îndepărtarea pericolelor. Se spune că
așa poți să-ți recapeți sănătatea, dacă asta-i vrerea Domnului.
Alte basme.
În dormitor se auzi un clinchet de clopoțel și domnul Thaddeus deschise ușa.
— Puteți să intrați cu toții pentru miruire.
Se ridicară în picioare și o urmară pe Lib, târșâindu-și picioarele.
VP - 221
Anna zăcea cu păturile date la o parte. Măsuța de toaletă era acoperită cu o pânză albă pe care era o lumânare albă groasă, un crucifix, vase aurite, o frunză uscată de un fel anume, bile mici albe, o bucată de pâine, vase cu apă
și ulei și un praf alb.
Domnul Thaddeus își înmuie degetul mare de la mâna dreaptă în ulei.
— Per istam sanctam punctionem et suam piissima misericordiam, intonă el. Indulgeat tibi Dominus quidquid per visum, auditum, gustum, odoratum, tactum et locutionem, gressum deliquisti.
Atinse pleoapele, urechile, buzele, nasul, mâinile și, în cele din urmă, tălpile picioarelor diforme ale Annei.
— Ce tot face? șopti Lib către măicuța Michael.
— Înlătură petele. Păcatele pe care le-a comis cu fiecare dintre părțile trupului, îi spuse măicuța la ureche, continuând să-l fixeze pe preot cu evlavie.
Mânia ei dădea în clocot. „Dar cu păcatele comise împotriva Annei cum rămâne?”
Apoi preotul luă vasul cu cocoloașe albe și șterse cu fiecare dintre ele petele de ulei; bumbac? Puse vasul jos și-și frecă degetul mare de pâine.
— Fie ca această sfântă miruire să aducă alinare și consolare, le spuse el membrilor familiei. Aduceți-vă aminte, Dumnezeu va șterge orice lacrimă
din ochii lor.
— Fii binecuvântat, domnule Thaddeus, strigă Rosaleen O’Donnell.
— Indiferent că se va întâmpla în scurt timp sau peste mulți ani – părea să cânte un cântec de adormit copiii – ne vom reîntâlni cu toții, ca drumurile noastre niciodată să nu se mai despartă, într-o lume în care suferința și izolarea se vor fi sfârșit.
— Amin.
Își spălă mâinile în vasul cu apă și le șterse de pânză.
Malachy O’Donnell se duse la fiica lui și se aplecă, de parcă ar fi vrut s-o sărute pe frunte. Apoi se abținu, ca și cum Anna ar fi devenit prea sfântă
pentru a mai putea fi atinsă.
— Ai nevoie de ceva, scumpete?
