EMMA FLINT
VICTIME NEÎNSEMNATE
Original: Little Deaths (2017)
Traducerea din limba engleză de:
GRAAL SOFT
2020
VP - 2
Capitolul 1
În acele puține nopți în care reușea să adoarmă, era din nou în pielea femeii de odinioară.
Pe atunci: rareori se întâmpla să doarmă îmbrăcată în cămașă de noapte, cu pernele înfoiate, cu un strat gros de cremă pe față. Uneori se trezea întrun pat dezordonat, alături de un bărbat care sforăia lângă ea; cel mai adesea se trezea singură pe canapea, cu câteva sticle aproape goale, cu scrumierele aproape pline, cu tenul încărcat de miros de țigară și urme de machiaj din ziua de dinainte, cu trupul ei îndurerat, cu mintea pustie. Se așeza ușor în fund, tresărind, simțind durerea din ceafa și gustul acela trist, amar din gură.
De data aceasta se trezea fără durerea aceea sâcâitoare, fără frânturile de amintiri din seara trecută, ci cu o claritate forțată. Zilele ei încep cu o sonerie, cu voci aspre, cu zăngănit de metal, cu țipete. Cu duhoarea aceea de înălbitor și urină. În astfel de dimineți, amintirile nu-și au locul.
Pe atunci, obișnuia să traverseze agale holul în fiecare dimineață, ca să
ajungă la bucătărie și să pună de cafea pe aragaz. Obișnuia să-și aprindă
prima țigară a zilei și să rămână cu urechile ciulite în timp ce dimineața începea să prindă viață în jurul ei: deasupra, radioul Ginei dat la maximum, pașii grei ai lui Tony Bonelli pe scări. Uși trântite, mașini cu motorul pornit.
Nina Lombardo țipând la copiii ei în apartamentul de lângă ea.
Obișnuia să se ducă în baia de la capătul holului și să închidă ușa în urma ei. Chiar dacă trecuse mai bine de un an de când Frank se mutase de acasă, în continuare punea mare preț pe intimitatea sa. Se dezbrăca de hainele din ziua anterioară și se spăla în chiuveta aceea mică: se spăla pe mână, pe față, la subraț, sub sâni, între picioare. Uneori simțea și ea mirosul acela –
duhoarea aceea bolnăvicioasă, murdară, care i se părea foarte caracteristică
ei și care o jena teribil în zilele când se trezea în pat cu un bărbat.
Fix ca o cățea în călduri, așa-i?
Se ștergea între picioare cu cârpa aceea albastră, aspră și se freca tare, cu putere, ca să o doară. După ce se ștergea, își apăsa cu palma de-a lungul coapsei, care părea fermă preț de câteva secunde, după care începeau din nou să se întrevadă obișnuitele gropițe. După care își atârna prosopul la uscat, își trăgea halatul pe umeri, traversa din nou holul spre bucătărie, unde își pregătea o ceașcă de cafea, cu gândul la zahărul din borcan, chiar dacă nu-l adăuga niciodată în cafea.
VP - 3
După care se întorcea în dormitor și își trăgea pe ea o pereche de pantaloni de casă și un tricou. Dacă era pe tură la Callaghan în ziua respectivă, își scotea uniforma din dulap, o atârna pe ușă și verifica să nu fie descusută sau pătată. Își lua și bluza pe care și-o călcase duminică seara. Și fusta care era o idee prea strâmtă. Își pregătea pantofii aceia în care de-abia dacă-și putea mișca degetele de la picioare, cu toc prea înalt ca să fie practici pentru o chelneriță care stătea toată noaptea în picioare. Însă avea o privire care îi conferea o anumită strălucire, grație căreia primea bacșișuri generoase, iar orele parcă treceau mai repede.
După care își aprindea o altă țigară, se încălța în papucii de casă și se ducea cu cafeaua în baie. De-abia atunci, trează și vigilentă, sub protecția hainelor care o acopereau, îndrăznea să se privească în oglindă.
Prima oară își verifica tenul – întotdeauna tenul. Într-o zi bună, avea o piele palidă și catifelată ca într-o fotografie alb-negru. Într-o zi proastă, trebuia să-și acopere roșeala și vechile cicatrice ieșite la suprafață. Așeză
ceașca de cafea pe marginea chiuvetei, mai trase un fum și sprijini țigara în echilibru pe scrumiera de pe etajeră.
În fiecare dimineață își acoperea chipul cu fond de ten, cu degetele care îi tremurau mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de mult o tulburase imaginea din oglindă sau noaptea de dinainte. Erau zile în care mâinile îi tremurau atât de tare sau erau atât de transpirate încât machiajul arăta neuniform sau zile în care tenul îi era atât de afectat încât nici măcar două
straturi de fond de ten nu păreau să facă vreo diferență. În astfel de zile, se plesnea peste față în timp ce își aplica machiajul. Drept pedeapsă. Și obișnuia să se privească drept în ochi în oglindă în timp ce o făcea. Îndeajuns de tare încât să o doară, dar nu atât de tare cât să lase urme.
După care se dădea cu pudră, completându-și masca aceea obișnuită. Își țuguia buzele, se dădea cu fard de obraz în golurile care se formau sub pomeți, privindu-se cu ochi mici până ce chipul din oglindă devenea un oval neclar, ca să se convingă că liniile de culoare erau uniforme. Gata. Clipea de câteva ori, își lua creionul de ochi, concentrându-se. Începea cu sprâncenele: două arcade înalte, mirate, care îi încadrau ochii lungi. Fard de ochi, tuș și trei straturi de rimel. Lucra asemenea unui artist: combina culorile, le îmbina, le intensifica. Din când în când, mai trăgea câte un fum, o gură de cafea. După care se mai dădea cu un ultim strat de pudră; o pată de ruj; își trecea pieptănul prin păr, tapându-l ușor pentru volum; și un nor de fixativ.
Și gata. Pentru prima oară în ziua aceea, își putea analiza chipul ca pe un întreg.
Aceea era Ruth, pe atunci.
∵
VP - 4
Acum tremura alături de alte douăzeci de femei, într-o încăpere placată
cu faianță, ghemuite sub câteva picături de apă călâie. Douăzeci de bucățele de săpun verzui, ieftin. Douăzeci de prosoape subțiri care atârnă pe douăzeci de cârlige ruginite.
Ajunsă aici, închide ochii, face abstracție de ecoul țipetelor, cântecelor, înjurăturilor. Încearcă să-și imagineze că e de una singură, încearcă să se spele. Nu se simte niciodată suficient de curată. În prima săptămână acolo, le ceruse o perie pentru unghii, pe care o înfige cu țepii în săpun, încercând să
culeagă câteva bucățele din verdele acela scârbos, creând un strat subțire de spumă între palma ei și perie. După care se freacă bine, așa cum obișnuiau să-i curețe fața la școala de măicuțe, până ce o ustura pielea. Închide ochii și se vede cum era pe atunci – o fată micuță de treisprezece ani; fără sâni; cu părul lung; cu un chip simplu, acoperit de coșuri albe și roșii. Pielea o ustură
