Franny își închise cartea și imediat începu să-și adune lucrurile –
îi plăcea să fie printre primii care urcau la bord, de parcă ar fi trebuit să-și dea coate cu cineva pentru a-și ocupa locul. Era o chestiune de principiu, spunea Franny. Ea voia să ajungă la destinație cât mai repede, nu ca alți leneși care abia se urneau și pe care nu i-ar fi deranjat deloc să rămână o veșnicie în aeroport, cumpărând sticle cu apă la suprapreț și reviste pe care le abandonau în cele din urmă într-un buzunar din spatele scaunului.
*
Jim și Franny stăteau unul lângă altul în scaunele înclinate de tip capsulă, scaune care se puteau rabata complet la orizontală –
Franny, la fereastră, iar Jim, pe locul dinspre culoar. Franny călătorise destul ca să profite de beneficiile programelor de zbor frecvent, beneficii care le-ar fi făcut pe multe femei să plângă de invidie, dar, indiferent de acest lucru, ar fi plătit bucuroasă pentru niște scaune mai mari. Sylvia era la treizeci de rânduri mai în spate, la clasa economic. Adolescenții și copiii mai mari nu aveau de ce să
călătorească la clasa business și nici la clasa întâi – așa suna filosofia lui Franny. Spațiul mai mare era pentru oamenii care puteau aprecia acest lucru cu adevărat, ea fiind una dintre ei. Oasele Sylviei 12
- EMMA STRAUB -
erau încă flexibile – ea se putea contorsiona cu ușurință într-o poziție confortabilă ca să poată dormi. Franny nu voia să-și bată
prea mult capul cu asta.
Avionul se afla undeva deasupra oceanului, iar dramaticul apus de soare își completase deja tabloul desăvârșit în roz și oranj.
Lumea era întunecată, iar Jim se zgâia pe fereastră peste umărul lui Franny la vastul neant. Franny lua somnifere – ca să se poată trezi odihnită și să nu aibă neplăceri din cauza diferenței de fus orar. Ea înghițise un Ambien mai devreme ca de obicei, imediat după
decolare, iar acum dormea dusă, sforăind cu buzele întredeschise înspre fereastră, având masca din mătase căptușită pentru dormit prinsă bine pe cap cu o bandă elastică.
Jim își desprinse centura de siguranță și se ridică de pe scaun ca să-și întindă picioarele. Merse până în spatele cabinei de la clasa întâi și trase puțin draperia ca să arunce o privire spre restul pasagerilor din avion. Sylvia era atât de departe în spate, încât nici nu o putea zări din locul unde stătea el, așa că păși mai încolo, apoi și mai încolo, până ce o văzu. Era singura care ținea lumina aprinsă
în ultimele câteva rânduri de scaune din avion, iar Jim se trezi pășind cu grijă peste picioarele pasagerilor adormiți – care-și descălțaseră pantofii și rămăseseră în șosete –, în timp ce-și făcea drum spre fiica lui.
— Hei! zise el, punându-și mâna pe spătarul scaunului din fața Sylviei. Fata avea căștile în urechi și mișca din cap în ritmul muzicii, creând o umbră deasupra paginilor agendei sale deschise. Tocmai scria ceva în agendă și nu-l observase apropiindu-se.
Jim o atinse pe umăr. Tresărind, ea ridică privirea și trase de firul alb, scoțându-și căștile din urechi. Frânturi de melodii pe care nu le recunoștea răzbăteau din poala ei. Sylvia apăsă un buton invizibil și muzica se opri. Își închise agenda și apoi își încrucișă mâinile deasupra acesteia, ca pentru a-l împiedica pe tatăl ei să-i descopere cele mai intime gânduri.
13
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Hei! făcu ea. Ce s-a întâmplat?
— Nu mare lucru, zise Jim, ghemuindu-se într-o poziție incomodă, cu spatele lipit de scaunul de peste culoar.
Sylviei nu-i plăcea să vadă trupul tatălui ei în poziții neobișnuite.
De fapt, nu-i plăcea deloc să se gândească la faptul că tatăl ei avea un trup.
Nu pentru prima dată în ultimele câteva luni, Sylvia își dorea ca minunatul ei tată, pe care îl iubea foarte mult, să fie într-un
„plămân de fier”, capabil să se miște doar atunci când altcineva avea amabilitatea să-l împingă pe rotile.
— Mama doarme?
— Desigur.
— Nu am ajuns încă?
Jim zâmbi.
— Mai sunt câteva ore. Nu e atât de rău. Poate ar trebui să încerci să dormi puțin.
— Mda, zise Sylvia. Și tu la fel.
Jim o atinse din nou cu degetele lui lungi și pătrate, cuprinzând umărul Sylviei, care tresări, deranjată. Apoi se întoarse și o porni spre locul lui, dar Sylvia îl strigă din urmă pe un ton spășit, deși nu era prea sigură că-i părea rău de reacția ei.
— O să fie frumos, tată. O să ne distrăm de minune.
Jim încuviință din cap, pășind încet spre scaunul lui.
După ce se asigură că tatăl ei nu avea de ce să se mai întoarcă, Sylvia își deschise din nou agenda, întorcându-se la lista pe care o începuse: Lucruri de făcut înainte de colegiu. Aceasta conținea doar patru puncte, deocamdată: 1. Să cumpăr cearșafuri extra large. 2.
Frigider? 3. Să mă bronzez (artificial?) (Hai-hai, mai degrabă m-aș
omorî.) (Nu, mai degrabă mi-aș ucide părinții.) 4. Să scap de virginitate.
Sylvia sublinie ultimul rând de pe listă și apoi făcu niște mâzgălituri pe marginea paginii. Acestea aproape că acoperiră
14
- EMMA STRAUB -
scrisul.
