Vocea lui Orla tremura incontrolabil.
Carl Malle râse din nou.
— Danemarca este o ţară mică, Orla, o ţară foarte mică. Se aşeză cu nonşalanţă pe marginea biroului lui Orla. Din câte îmi amintesc, din respect pentru tine, Magna i-a recomandat mamei tale un cartier liniştit, iar ea cunoştea Vænget şi, pentru că eu locuiam acolo, probabil că s-a gândit la această
zonă. Pe Magna o ştiu tot din mişcarea de rezistenţă. Mai 264
- ERIK VALEUR -
multe informaţii nu am. O ştii pe Magna. Nu cere niciodată
sfatul cuiva – cu atât mai puţin al unui bărbat…!
În acest moment, râse pentru a treia oară.
Explicaţia lui suna plauzibil şi, în lunile care au urmat, Orla fusese nevoit să se gândească la alte lucruri. În acea vreme, mama lui era pe moarte, în casa terasată din Søborg.
Nodulii din stomacul ei crescuseră şi se înmulţiseră, formaseră un întreg şi acumulaseră toată durerea din viaţa ei, până când totul se apropie de sfârşit. Când îl sunase la telefon, pauzele dintre propoziţii duraseră, uneori, minute întregi, apoi gura lui se uscase atât de tare, încât nu putea vorbi cu nimeni.
În cele din urmă, se întorsese la Søborg pentru a se îngriji de mama lui, care stătea învelită în pături, în fotoliul albastru şi cu ochii fixaţi pe un punct, în faţă. Mâinile ei albe erau acoperite de pete roz şi vineţii, iar degetele îi tremurau, mult prea slab pentru fostele mişcări obişnuite pe deasupra pluşului lustruit.
Simţise respingerea tăcută a mamei sale atunci când se mutase împreună cu soţia sa. Nu spusese nimic, dar stătea cu buzele strânse pe tronul ei albastru. Poate de aceea Orla Berntsen nu se căsătorise cu Lucilla cât timp mama lui era încă în viaţă. La fel cum niciodată nu făcuse nicio încercare de a le apropia pe cele două femei. Lucilla, care se născuse în Cuba şi crescuse într-un vechi cartier al clasei muncitoare din portul Havana, simţise instinctiv pericolul, tăcuse şi îl lăsase pe partenerul ei de viaţă şi pe cel care o întreţinea să
locuiască cu mama sa bolnavă.
Într-o după-amiază, pe biroul său se afla un mesaj, atunci când venise de la o şedinţă. Telefonase doamna Berntsen.
Era 30 martie 2001. Dar când o sunase să vadă ce dorea, ea nu mai răspunse la telefon.
Plecase imediat de la minister, îşi lăsase bicicleta, luase un taxi de pe Børsbroen şi se dusese la Søborg. Era după-amiaza târziu.
265
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Stătea întinsă pe burtă pe terasă, în soare, de parcă
dormea. Vecinii se ridicaseră, doar pe jumătate, din şezlongurile lor şi aruncaseră o privire pe deasupra gardului viu, o văzuseră acolo, dar, de ani de zile, nu-i mai interesa ce se întâmpla dincolo de gardurile lor. Nu-i mai interesa nici măcar moartea. Ca o excepţie, pianistul sărise peste sonata lui de după-amiază. În acel moment, în Frydens Vænge domnea liniştea absolută.
O dusese în sufragerie, pe canapea, cu faţa spre sud. Ea privise întotdeauna în această direcţie. Stomacul lui făcea zgomot şi se apucă de pântece. Apoi se dusese afară, pe terasă, unde ea stătuse întinsă. Pe poarta grădinii se aşezase o mierlă. Se întoarse în casă. Se gândi la seara de pe râul în care murise Prostănacul, la ochiul de pe frunză, care se holba la el.
Se aşeză în fotoliul cu braţele lustruite, în care nu stătuse niciodată. Gurli Berntsen, ştearsa secretară pensionată, fusese tolerată şi ignorată timp de patru decenii în Frydens Vænge, suferise de o boală gravă, se prăbuşise şi murise pe terasa lor.
Musca şi Lucilla organizaseră funeraliile în locul lui. El a stat în primul rând de bănci al unei capele aproape goale şi a păşit pe drumul spre mormânt, prin ploaia care curgea pe marginea umbrelei sale. Lucilla îl înţelegea, dar ştia că Orla Pil Berntsen, fiul nelegitim al lui Gurli Berntsen, nu dorea să
fie ajutat şi nu-i spuse nimic.
Îşi petrecuse apoi zile întregi în casa din Søborg. Se ducea la etaj şi se holba la pereţii albi. Se aşeza pe pat şi îl privea pe bărbatul care arunca mingea de plajă portocalie în aer, şi la băiatul care întindea braţele în aer, cu degetele depărtate, pentru a prinde mingea.
Strănută şi închise ochii.
La o săptămână după înmormântare, lumea lui era, încă, plină de imagini intermitente, pe care ea i le lăsase. Dormea în patul mamei sale, la etaj, în timp ce Lucilla avea grijă de fiica ei, în Gentofte.
266
- ERIK VALEUR -
Într-o seară, Lucilla, care crescuse într-o lume mult mai ciudată decât Danemarca, îl găsi la baza unui gard mic, în spatele mormântului.
— Sunt însărcinată, îi spusese.
În acea noapte dormiseră împreună în patul mamei sale, iar timpul se dăduse înapoi, până când nu mai putea merge mai departe. Lucilla ţipă de parcă ar fi văzut o fantomă. Se ridicase din pat şi se uita în oglinda ovală a lui Gurli Berntsen, cu ramele lustruite din lemn de trandafir, de parcă
s-ar fi uitat direct pe tărâmul morţilor. Orla aprinsese imediat lumina, dar mama sa plecase pentru totdeauna.
Lucilla se apropiase de el în întuneric, îi acoperise corpul cu al lui şi finalizase târgul pe care îl făcuse în urmă cu mulţi ani cu îngerul ei protector, atunci când sirenele navelor răsunau în portul Havana şi doi străini se sărutau.
A doua zi, ea îi ceruse mâna.
Se căsătoriră pe 7 aprilie, la numai două săptămâni de la înmormântare – cu viitorul ministru de stat, Ole Almind-Enevold, în calitate de martor. Un singur ziarist aflase de eveniment şi făcuse o fotografie clară, atunci când plecau de la biserică. Într-adevăr, fotografia nu era lipsită de o urmă de umor, ţinând cont că ministrul responsabil cu imigrarea şi deportarea mergea cu o jumătate de pas în urma şefului său de personal, care ţinea de braţ o mireasă cu pielea măslinie, exotică, conducând-o spre altarul creştin.
Fotografia fusese publicată a doua zi, în duminica de Florii, pe pagina 9 a unui singur ziar naţional. În afară de această unică scurgere de informaţii, partidul a reuşit să ţină
în secret episodul care nu ar fi cauzat decât confuzie în rândul viitorilor alegători.
S-ar putea numi o ironie a sorţii faptul că exact acea fotografie avea să reprezinte, într-o zi, declanşarea propriu-zisă a afacerii Kongslund şi avea să provoace moartea atâtor oameni.
Păstrase casa terasată fără a face vreo modificare, până
