Erle Cox
SFERA DE AUR
În românește de AL. ȘERBĂNESCU
Colecția PODEANU de 15 lei, Nr. 6
Editura PODEANU
București, 1941
Strada Smârdan, 18
2
Titlul original: Out of the Silence, a Romace, publicat prima oară în 1919
(19 April-25 October 1919) în cotidianul australian The Argus sub formă de foileton.
În ediția originală a romanului a existat și un PROLOG care, în edițiile ulterioare, a fost suprimat. [hunyade]
3
Capitolul I
Ajuns în dreptul terasei, Bryce opri automobilul și înainte de a coborî îl căută din ochi pe proprietarul viei de un verde închis. Nu se vedea nici urmă de Dundas. Ceva mai încolo la umbra relativă a unui șopron de tablă ondulată se vedeau doi cai voinici și un ponei cenușiu; acesta din urmă (cunoscut în împrejurimi sub porecla de Billy Blue Blazes din cauza năravului său nesuferit) nu deservea decât cabrioleta. Prezența sa era o dovadă că stăpânul era acasă.
Bryce urcă pe terasă. Apoi strigă:
— Dundas! Allan Dundas! Unde dracu’ te-ai ascuns? Scoală-te bătrâne! Unde ciorilor ești?
În timp ce privea, un instrument de oțel aruncă un fulger scurt pe deasupra lutului, lăsând totodată să se vadă și partea de sus a unei pălării de paie.
— Dumnezeule! A căpiat. E bun de legat!
Coborând de pe terasă se apropie fără să fie auzit sau văzut și privi câteva minute în tăcere pe omul care muncea în groapă, cu spatele spre el.
— Hei Allan, bătrâne camarad, ce faci aici? Nu cumva gimnastică
pe stomacul gol?
— Mii de tunete! Tu ești Bryce?
— Te-aș ruga să-mi spui, dragă Allan, ce rost are toată strădania ta, săpând groapa aceea de lut?
— Păi e simplu. Nerodul care a construit casa asta, a făcut-o la un kilometru de râu, ceea ce înseamnă că vara trebuie să mă duc cu caii 4
la apă, sau să aduc apa la cai, ori ambele treburi sunt grozav de neplăcute.
— Fie, dragul meu, dar ai putea să pui pe altul să facă treaba asta în locul tău?
— Ai dreptate în felul tău, Hec, dar nu pot admite să plătesc pe cineva pentru o treabă pe care o pot face singur.
În după amiaza aceea, Dundas urmări cu privirea praful stârnit de automobilul lui Bryce, până ce acesta dispăru după cotitura drumului și după ce-și puse în ordine lucrurile gospodăriei, se reîntoarse la săpatul său.
Trecuse cea mai mare parte a după amiezii, când se opri din lucru și curățând fundul gropii, cercetă rezultatul muncii. Mai avea încă
vreo cincisprezece zile de muncă și proprietatea sa avea să aibă o adăpătoare bunicică. Punând apoi din nou mâna pe târnăcop dădu o lovitură puternică în peretele puțului, la vreo șaizeci de centimetri de la gura lui. Rezultatul acestei lovituri fu tot atât de uluitor pe cât era de neașteptat. Cât era de tare lutul, și în pofida încordării mușchilor săi, izbitura făcu să-i vibreze nervii până în umăr.
Târnăcopul sări cu un sunet puternic și limpede, în timp ce o bucată de vreo cinci centimetri din vârful de oțel cromat, îi căzu la picioare odată cu câțiva bulgări de argilă. Allan înjură și se plecă
spre a cerceta vârful rupt al uneltei, precum și locul lovit, după care mai înjură odată.
— O stâncă, probabil singura de pe întreaga moșie și eu am trebuit să dau peste ea.
Înainte de a se întuneca cu totul, Dundas mai reveni odată la groapă. Mâncase în grabă, de unde mai înainte obișnuia să stea comod la masă.
Avea în mână o daltă de oțel extrem de rezistent și un ciocan, și reîncepu să muncească cu înverșunare, în lumina vagă a crepusculului. Proptise capul dălții de stâncă și apoi lovi cu putere 5
de vreo câteva ori cu ciocanul, încât scânteile izbucniră fuior în jur.
În cele din urmă, vârful dălții se rupse și zbură ca un proiectil în întunericul gropii. Allan se plecă. Piatra nu arăta nicio zgârietură, ci rămăsese neatinsă ca o bucată de sticlă, cu toate izbiturile primite, și care ar fi spart și un bloc de oțel.
La fel de lămurit ca și la începutul cercetărilor sale, Allan puse la loc instrumentele și se reîntoarse acasă spre a se culca.
6
