această manieră de a se lăsa flatată până la un punct unde a ajuns un fel de… regret că trebuie s-o spun, dar…
— Nu e nevoie să spui nimic.
— Ce-ai descoperit până acum? Ce s-a întâmplat ieri?
— L-am găsit pe tip şi l-am filat.
— Cine e? Unde stă?
— Îl cheamă Thomas Durham şi locuia la hotelul Westchester Arms. A plecat însă ieri noapte.
— A plecat?
— Da.
— Unde s-a dus?
— Habar n-am.
— Halal detectiv! exclamă ea.
— Stai un pic. Instrucţiunile care mi s-au dat spuneau să-l filez şi să aflu cine e. Atât. N-a fost vorba de o urmărire de douăzeci şi patru de ore pe zi şi nici n-ai plătit pentru aşa ceva.
— Da, dar voiam să aflu unele lucruri despre el.
— Ai să afli, am asigurat-o. N-am abandonat cazul.
— De ce a plecat?
— Nu ştiu. Am de gând să descopăr. Iar ca să descopăr, îmi mai trebuie ceva informaţii.
— Păi, du-te să le obţii.
— Vreau să le obţin de-aici.
— În legătură cu ce?
— Să începem cu dumneata. Ai fost căsătorită, nu?
— Da.
— Ce s-a întâmplat cu căsătoria?
— S-a dus de râpă.
— Cine era soţul?
— Un oarecare domn Bushnell. James Bushnell. Jimmie, băieţaşul doamnei Bushnell, ştii…
— A da, Jimmie, simpaticul Jimmie! Da, da, da. Şi ce nu-ţi plăcea la Jimmie?
— Nu-mi plăcea mai nimic.
47
— De cât timp eşti despărţită?
— De un an.
— Pensie alimentară?
— Ce te priveşte?
— Întrebam doar.
— Iar eu ţi-am răspuns.
— Depinzi băneşte de mătuşa dumitale?
— Nu.
— Alte rude?
— Nu există.
— Deci, eşti unica moştenitoare?
— Dacă moare, cred că da, dar, fireşte, poate să facă ce vrea cu averea ei.
