— Nu ţi-am făcut, niciun fel de avansuri, am întrerupt-o eu.
— Ştiu, dar asta ai de gând.
— Pariem că nu?
Mă privi de sus, apoi zise:
— Da.
— Pe cât?
— Pe două sute de dolari.
Apoi adăugă în grabă:
— Nu, stai puţin. Ai să… mă refer la felul cum ai intrat când eram în baie, felul cum… Cred că pentru suma asta ai fi în stare…
— Pe o sută, atunci.
— Nu.
— Cincizeci.
— Nu.
— Zece.
— Fie. Am pariat. La douăzeci de dolari ai face pe gentlemanul, dar zece cred că ai accepta să pierzi dacă te-ar pune într-o poziţie avantajoasă.
— OK. Ai pariat. Acum să revenim la cazul nostru.
— Ce vrei să mai ştii?
Am întrebat-o într-o doară:
— Ai locuit vreodată în statul Colorado?
— Nu.
— Se întâmplă să-l cunoşti pe un oarecare Dover Fulton?
— Nu.
— Nici pe nevastă-sa?
52
— Nu, nici n-am auzit de ei.
— Dar pe unul Stanwick Carlton?
Făcu ochii mari.
— Ce legătură are asta cu…?
— Niciuna, poate. Voiam numai să ştiu.
— Păi, o cunosc pe Minerva Carlton… De ani de zile…
Suntem prietene bune. Pe soţul ei însă nu-l cunosc. Nu l-am întâlnit niciodată.
— Unde locuieşte Minerva?
— În Colorado.
— Ai primit veşti de la ea de curând?
— Nu.
— Citeşti ziarele? am întrebat-o.
— Paginile de umor şi varietăţi. Dar ce naiba caută
Minerva în treaba asta?
— Nu ştiu… Şi sunteţi prietene bune?
— Da, foarte bune.
