— Femeilor le place să discute chestiuni personale, replică
ea cu şiretenie.
— Oare aşa să fie?
— Nu ştiaţi?
— Cred.. că nu m-am întrebat niciodată.
— Ei bine, tocmai aşa ceva vor. Să ţineţi minte asta.
65
— N-am să uit.
Mă privi galeş:
— O să mai veniţi?
— O, da, am să mai trec pe la dumneavoastră. Voi face cercetări, şi apoi va trebui să revin ca să vă mai pun câteva întrebări.
— Mi-ar face plăcere. Aş vrea să dau o lecţie societăţii de asigurări.
M-am ridicat. Ea chemă cu voce tare;
— Susie!
Servitoarea intră în cameră suspect de repede.
— Domnul Lam pleacă. Va mai veni pe-aici, Am să-l primesc oricând, Susie, oricând.
Femeia se mulţumi să dea din cap. Îmi făcu loc pe coridor s-o iau înainte.
Am descuiat uşa cu zăbrele şi am deschis-o. Ea rămase în prag.
— La revedere, Susie, am spus cu un surâs.
Mă privi crunt şi zise:
— Pe ea ai prostit-o. Asta nu-nseamnă că m-ai prostii şi pe mine!
Şi trânti cu putere uşa în urma mea.
Mergând spre locul unde parcasem maşina agenţiei, mă
gândeam intens la toate acestea. Parcasem lângă şosea, în afara părţii carosabile, şi când am observat urme de pantofi femeieşti cu toc jos pe lângă numărul maşinii, m-am felicitat că avusesem prudenţa s-o înregistrez pe un nume fictiv.
66
CAPITOLUL 6.
CEVA NU E ÎN REGULĂ
Am ajuns la locul de parcare pe care îl închiriasem cu luna, am coborât, am încuiat maşina şi m-am îndreptat spre clădirea unde era sediul nostru.
Am văzut o oarecare animaţie peste drum, apoi un automobil mare de poliţie ieşi în viteză dintr-un loc de parcaj.
Sergentul Frank Sellers de la Brigada Criminală rânji de la volan şi-mi strigă:
— Salut, vulpoiule!
— Salut! Ce-ai pe suflet?
— Tocmai voiam să te văd. Eşti cam scump la vedere.
Bertha mi-a spus că lucrezi la un caz.
— Da, aşa e.
— Ce caz?
— Nu fi prost! Ştii că nu-ţi pot spune.
— Va trebui să-mi spui dacă te întreb oficial.
— Ei bine, n-a fost o întrebare oficială.
— Te caut de vreo trei ore, Lam. Se pare c-ai pornit cam devreme azi.
