— Devreme e un termen relativ. Depinde dacă lucrezi pentru Bertha Cool sau pentru contribuabili.
Sellers nu prinse poanta. Deschise portiera şi mă invită: 67
— Urcă.
— Unde mergem?
— Ai să vezi.
— De ce?
— Nu te priveşte. Urcă.
M-am urcat. Trânti uşa şi porni în viteză.
— N-ai putea să-mi spui unde mergem?
— Nu acum. Nu vreau să te supun unui interogatoriu şi nu vreau să-mi faci nicio declaraţie până nu ştiu cum stau.
Când o să ştiu, am să-ţi dau o şansă să scapi basma curată.
M-am lăsat pe spătarul banchetei şi am căscat.
Sergentul Sellers puse în funcţiune sirena şi începurăm să
ne strecurăm rapid printre maşinile ce abia se târau.
— O fi ceva urgent, am încercat.
Sellers rânji:
— Nu pot suferi să mă târăsc în coada convoaielor de turişti duminicali. Le prinde bine să audă sirena din când în când. Îi mai scoate din amorţeală… Fir-ar să fie!
Sellers întoarse brusc volanul şi de-abia reuşi să evite un automobil care tocmai intrase în depăşire. Frână scurt şi, în timp ce ne opream cu un scrâşnet de roţi, din spate ţâşni o maşină de patrulare iar poliţistul de la volan strigă:
— Îl umflu eu!
— Nu-l lăsa! răcni Sellers. Freacă-i bine ridichea!
Celălalt dădu din cap.
Sellers apăsă din nou pe ambreiaj, spunându-mi:
— Tipi ca ăsta ar trebui băgaţi la zdup şi ţinuţi acolo.
— Ai dreptate. Dumneata goneşti într-o chestiune de viaţă
şi de moarte, şi el…
Mă fulgeră cu o privire piezişă:
— Mai bine economiseşte-ţi sarcasmul. S-ar putea să-ţi folosească mai târziu.
— O.K., o să-l economisesc. Probabil c-o să-mi folosească.
După trei minute înţelesesem unde mă ducea şi mă
pregăteam pentru ce avea să urmeze.
68
La lumina zilei, motelul Kozy Dell părea banal şi sărăcăcios. Noaptea, firmele cu neon din faţă erau astfel aranjate încât să dea faţadei un aspect atrăgător. Cei care veneau cu maşina puteau vedea curba elegantă a aleii aşternute cu pietriş, luminile verzi şi roşii, căsuţele aranjate în şiruri ordonate, cu lămpile luminând doar faţada albă de stuc şi pietrişul curat dinaintea lor. Ziua însă se vedea şi partea din spate, iar stucul alb prezenta semne evidente de deteriorare, fiind ciobit pe alocuri şi destul de murdar.
Sergentul Sellers trase maşina pe alee..
— Hai, Lam, vino cu mine.
L-am urmat.
Femeia care conducea motelul ne privi cercetător.
— L-aţi mai văzut vreodată?
Privirile noastre se întâlniră.
— Da, el este, răspunse ea.
— Cine, adică?
