— Omul de care vă vorbeam, cel care a venit cu maşina lui Fulton. Cel care a scris în registru Dover Fulton, Orange Avenue nr. 6285, San Robles. E scrisul lui.
— Ce-mi puteţi spune despre fata care-l însoţea?
Femeia strâmbă din nas, apoi zise:
— O damă oarecare. Şi, dacă vreţi să ştiţi, tipul ăsta e un ageamiu. Doamne sfinte, a venit la mine cu o poveste cum că
damei i-e rău şi că are nevoie de toaletă. I-am spus că n-avem toalete separate, că avem camere cu baie şi toaletă, şi l-am întrebat dacă vrea una. Şi ce credeţi că mi-a răspuns?
Sergentul Sellers mă privi gânditor:
— Ce naiba a putut să vă răspundă?
— Că se duce s-o întrebe pe ea.
Sellers rânji.
— Cât p-aci să nu-i primesc, continuă femeia. Indivizi ca ăştia strică faima motelului. Ce bine-ar fi fost să fac ce-mi spunea inima şi să-i dau afară. La urma urmelor, la mine 69
nu-i loc de distracţii pentru puşti.
— Dar nu-i un puşti, făcu Sellers.
— Se poartă de parc-ar fi.
— Şi cum arăta tipa care venise cu el?
— Nici nu m-am uitat bine la ea, răspunse femeia, apoi adăugă plictisită: Nu-mi place genul ăsta. Unele fac pe versatele, dar cele mai multe nepricepute din astea se ţin în umbră, rămânând în maşină şi străduindu-se să pară
indiferente. Mi-e scârbă!
— Ia încercaţi, insistă Sellers, nu se poate să nu vă
amintiţi câte ceva. Avea părul roşu şi…
— Nu, era blondă şi măruntă. Asta am putut să văd. Am comunicat poliţiei tot ce ştiam despre ea.
— Şi ce s-a întâmplat apoi?
— Omul ăsta a trecut numele în registru. I-am condus şi le-am arătat camera, am încasat banii şi m-am întors. Mai aveam trei camere libere, şi le-am dat şi pe ele în următoarele două ore. Cei din ultima, de colo, mi s-au plâns ca vecinii pun radioul tare, aşa că…
— Aţi auzit împuşcăturile?
— Credeam că sunt rateuri de motor. Nici nu m-am gândit…
— Trei?
— Trei.
— După ce aceştia doi închiriaseră camera?
— Da.
— Cam la cât timp?
— Nu ştiu… poate vreun sfert de oră… poate mai puţin, vreo zece minute.
— Mai mult de un sfert de oră?
— Vă spun că nu ştiu precis. Nu m-am gândit să-mi notez chestiile astea. Dacă aş fi ştiut că sunt împuşcături, m-aş fi uitat la ceas. Şi dac-aş fi ştiut că o să-mi facă atâtea necazuri, nici nu l-aş fi primit. Nu sunt ghicitoare.
— Nu, desigur, conveni Sellers. Ce s-a mai întâmplat pe 70
urmă?
— Ultima cameră n-am închiriat-o decât pe la ora unsprezece. Era chiar lângă asta. O cameră dublă, destul de nerentabilă. Am dat-o unui grup de patru persoane. I-am dus ca să-i instalez şi am observat că alături era lumina aprinsă
şi mergea radioul.
— Aţi mai avut ceva reclamaţii înainte?
— Nu, până la celelalte camere nu se auzea aşa de tare.
Dar asta dublă era chiar alături şi te asurzea. Cei patru mi-au spus că sunt obosiţi şi că vor să se culce, aşa că i-am asigurat că o să-i rog pe vecini să facă linişte.
— Continuaţi, zise Sellers.
— Am mai povestit toate astea.
