— V-aţi făcut bine acum?
— Da. Pot umbla, dar de atunci am avut mai multe crize de sciatică. Chiar acuma am una foarte rea – perne de aer, aspirină, dureri…
— Îmi pare rău, am căutat s-o consolez.
— Şi, mai mult, mă tem să nu rămân permanent cu un picior mai scurt decât celălalt.
— O să se îndrepte cu timpul, pe măsură ce se refac muşchii.
— Cu timpul! exclamă ea, indignată.
N-am spus nimic.
Doamna Jasper mă studie un răstimp, apoi zise:
— Am avut întotdeauna… ăăă… picioare frumoase.
Şi ezită exact cât trebuia ca să dea aparenţa că dorinţa de a mă convinge fusese mai tare decât pudoarea, după care îşi ridică fusta, arătându-mi piciorul stâng.
Am fluierat admirativ.
Ea îşi lăsă brusc fusta la loc.
— N-aveţi niciun motiv să fluieraţi, făcu ea iritată.
— Nu?
— Voiam doar să evidenţiez un punct de vedere.
— Să evidenţiaţi o curbă, aş zice eu…
— Sunteţi amabil. Dar gândiţi-vă la celălalt picior, mult mai scurt şi diform.
Şi ochii i se umplură de lacrimi.
— Dar n-o să vi se întâmple aşa ceva.
— Este deja mai scurt. Simt şoldul mai sus. Şi se va
subţia, căci nu-l pot folosi. Şi apoi… da, nu mai sunt chiar aşa de tânără.
Am zâmbit cu bunăvoinţă.
— Dar vă spun că nu. Ce vârstă-mi daţi?
61
Am strâns din buze, simulând un efort de apreciere obiectivă.
— Păi, aţi trecut probabil de treizeci şi cinci, dar nu e momentul să precizăm acum cu cât, deoarece o femeie arată
totdeauna mai în vârstă când stă într-un scaun cu rotile.
Dacă aţi umbla… ei bine, în jur de treizeci şi cinci, cam aşa ceva…
— Vorbiţi serios? mă întrebă ea radioasă.
— Da, în jur de treizeci şi cinci.
— Am patruzeci şi unu.
— Cum? am exclamat eu, neîncrezător.
— Patruzeci şi unu.
Şi-mi zâmbi dulce.
— Dar în niciun caz nu arătaţi!
— Şi nici nu mă simt!
— Doamnă, am să trec pe la societatea de asigurări să
obţin toate datele despre cazul dumneavoastră. Cred că, până la urmă, tot s-ar putea scrie ceva.
— Îmi pare bine şi chiar aş vrea să scrieţi un articol despre asta. E nevoie să apară aşa ceva în presă. Societăţile de asigurări sunt prea arogante, prea sigure de ele.
— Sunt corporaţii, şi tind să se înconjoare cu un văl de birocraţie.
