ESMAHAN AYKOL
HOTELUL BOSFOR
Original: Kitapçi Dükkâni (2001)
Traducere din limba germană de:
CORNEL STOENESCU
RAO International Publishing Company
2015
VP - 2
1.
Umblu de nebună după un loc de parcare! Să cauți un locșor pentru mașină timp de o jumătate de oră dimineața devreme, chiar că te calcă pe nervi. Groaznic! Și dacă îmi pierd mințile? Vor da fuga negustorul și băiatul cu ceaiul ca să mă ajute? Mai bine aș fi atentă să nu o iau razna.
În timp ce vorbesc singură ca să îmi păstrez calmul, un bărbat își descuie mașina. Cel de Sus este milostiv! Cum se zice: dacă oița ta a încurcat-o, îi trimiți îngerul să o ajute.
De două săptămâni, Juan Antonio – micul meu Fofo, cum îi spun eu – este îndrăgostit lulea. Rău de tot. S-au cunoscut la un sfârșit de săptămână, când el se dusese la Șile. Nici nu ți-ar veni să crezi că în Istanbul nu s-au putut întâlni, ci tocmai la Șile. Eh, oricum s-au cunoscut și s-au amorezat. Alfonso predă la Centrul Cultural Spaniol. Și Fofo? Fofo să zicem că mă ajută pe mine la magazin. Și, ca să fiu corectă, până acum vreo două săptămâni chiar m-a ajutat. După care, când îl mai vedeam, mă puteam socoti norocoasă.
Bineînțeles că ne întâlnim la locuința mea, când vine ca să se schimbe, dar asta ar fi tot. În ultimele două săptămâni, nu am vorbit unul cu altul nici douăzeci de minute în total.
De când Fofo se vântură îndrăgostit, trebuie să deschid eu magazinul dimineața. Ceea ce înseamnă că zilnic mă scol devreme, iar seara mă
prăbușesc în pat ca un sac. Viață de noapte, întâlniri cu prieteni și alte chestii de astea – au devenit visuri. Nu reușesc nici măcar să îmi mai dau vreo întâlnire cu Lale.
Dar orice ar fi, eu îmi iubesc munca. Și o iubesc și mai mult, dacă nu sunt țintuită zece ore în magazin.
— Este logic ca unui om căruia îi face plăcere să citească romane polițiste, să îi placă și să le vândă, spusese Fofo.
De fapt, și eu gândeam așa când am deschis magazinul. Evident.
Îi datorez scumpului meu magazin faptul că știu fiecare cititor de romane polițiste care trăiește în Istanbul, sau pe care drumurile îl aduc la Istanbul, în cartierul Kuledibi. Acum trei ani, când tocmai deschisesem magazinul, Mick Jagger a fost unul dintre primii mei clienți. Când am înțeles cine se afla în fața mea, m-a cuprins o emoție teribilă. Bineînțeles că nu l-am rugat să îmi dea un autograf sau așa ceva, dar m-aș fi fotografiat cu mare plăcere împreună cu el. M-am stăpânit și nu am lăsat să se vadă că l-am recunoscut.
Pe atunci Lale mă luase peste picior: „Câteodată dai dovadă de constipația VP - 3
nemțească”, spusese ea. Dar nu pentru că sunt nemțoaică, ci pentru că sunt pur și simplu prea stângace. Țineți-vă bine, acum am să vă spun pentru ce nu am lăsat să se vadă că l-am recunoscut pe Mick Jagger: pentru că nu mi s-a părut compatibil cu imaginea unei serioase femei de afaceri… Când am deschis magazinul, mă consideram șefa de concern Güler Sabancı. Dar starea asta de fericire nu a ținut prea mult. Când te spetești muncind zece ore pe zi ca un ocnaș, în cel mai bun caz te simți ca Havva Han^m1 pusă să facă
curățenie.
Totuși, în comparație cu perioada anterioară, acum îmi merge foarte bine: am învățat multe despre afacerea aceasta și nu am nici probleme financiare.
De fapt, ar trebui să vorbesc cu Fofo. Dacă amorul acesta tâmpit continuă și el nu se întoarce repede la magazin, va trebui să angajez pe altcineva în locul lui. Micul meu Fofo gândește și simte ca o gospodină din clasa de mijloc. Nu vreau să îl bârfesc, i-o spun în față. Mă refer la acele femei care nu mai mișcă
un deget imediat după ce au dat de un bărbat pe care se pot bizui… Și care nu știu ce o să facă dacă într-o zi se despart.
Nu este prima dată când se întâmplă asta. Când eu și cu Fofo ne-am cunoscut în urmă cam cu doi ani, el se îndrăgostise în orașul său natal Granada de un turc, pe care-l urmase până la Istanbul. Pur și simplu a lăsat totul baltă, a luat cu el un rucsac și s-a urcat în avion. Ali, iubitul lui, era avocat și purtător de cravată. Doar dacă te gândeai și ți se făcea părul măciucă! Cât putea să dureze o legătură între Fofo și unul ca el? Mereu mă
întrebam, dar a ținut mult, au fost împreună aproape un an. Tipul a ținut secret față de prieteni faptul că Fofo era iubitul lui. Și pe el l-a ținut departe de prieteni. Din nu știu ce motive, Fofo murea de curiozitate să-i cunoască
pe prietenii iubitului său, și ei purtători de cravată. Uneori apărea neanunțat în biroul lui, nu din gelozie, ci în speranța că va întâlni acolo vreun prieten de-al acestuia. Lale și cu mine fierbeam de mânie. În mod deosebit, ultima perioadă a legăturii lor a fost catastrofală. Fofo stătea permanent acasă și se uita la programele televiziunii turce. Ceea ce i-a folosit totuși, pentru că a învățat să vorbească turcește. Acum vorbește o limbă turcă de televizor stupidă, de genul: „Salut, copii, astăzi mă simt fantastic”, sau „Cool, cool, cool, băieți”, dar așa ceva înțeleg toți cei care se uită la televizor.
De fapt, viața noastră a revenit la normal când am scăpat de afurisitul de Ali. Fofo s-a mutat la mine și a început să lucreze la magazin. Micul meu Fofo privește viața ca un copil mic. Mă simt îngrijorată de ceea ce trăiește el cu acest nou bărbat. De două săptămâni sunt tare îngrijorată.
1 Han^m postpus înseamnă „doamnă” (n.a.).
VP - 4
Nici măcar nu i-am cunoscut iubitul. În timpul întâlnirilor noastre foarte scurte l-am tras de limbă pe Fofo, dar este îndrăgostit și nu poți să te iei după ce spune.
Și Lale este îngrijorată, deși încearcă să nu arate asta. „Omule, ești precum o turcoaică, îmi spune ea. Ești chiar ca o mamă turcoaică!” De parcă ea ar fi altfel! De fapt amândouă suntem îngrijorate, pentru că noi îl cunoaștem bine pe Fofo și știm cât de intens se poate implica în așa ceva. Eu sunt chiar mai mult decât îngrijorată… în ultimul timp stau ca pe jar.
De asta mă și consum când nu găsesc un loc de parcare.
•
Nu aș putea să deschid pur și simplu magazinul, să îl aerisesc, să beau o cafea sau două și să las totul să decurgă în liniște? Nu. Chiar în timp ce vâram cheia în broască, telefonul începe să sune. Urăsc agitația asta; deschid ușa și mă reped la aparat. O voce veselă de femeie fără griji mi se adresează
