— Azi. Era pe masa mea.
— Fir-ar să fie! spuse Sánchez, care nu se prea pricepea la înjurături. Poate fi vorba de o glumă, de o glumă macabră.
Sunt mulţi nebuni care umblă liberi şi nu-i prima dată când primim anonime.
— Dar nu de genul ăsta. Cred că a scris-o asasinul.
— Ticălosul are un scris frumos.
— Da, aşa este. O publicăm?
— Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să
informăm poliţia.
— Pot să mă ocup eu?
— Ar trebui să i-o pasăm lui Octavio, de la secţiunea fapte diverse.
— Dar nota îmi era adresată mie.
— Da; asta nu reuşesc să înţeleg. În mod logic…
— Ar fi trebuit să ţi-o trimită ţie; eşti directorul, i-o reteză
Manent.
— Vorbeşte cu poliţia. După aceea, mă informezi şi o să
vedem ce facem. Eu trebuie mai întâi să mă consult cu cineva.
— 133 —
— Cu cine?
— Cu proprietarii. Familia Godó76 trebuie să afle toate astea.
„Ce vremuri!” se gândi Sánchez; dacă povestea era adevărată, catastrofa era doar la început. Ticălosul ăla măcar alesese un ziar bun, ca să atragă atenţia asupra lui.
Abel Fonte îl făcuse să aştepte ceva vreme până să-l poftească să intre la el în birou.
— Vă rog să-mi spuneţi ce doriţi? îi zise Fonte, făcându-i semn să ia loc.
Manent îi relată mai întâi cele întâmplate şi apoi îi arătă
scrisoarea.
— Un asasin nebun n-are un scris atât de frumos. Nota este falsă.
Lui Manent nu îi venea să creadă. S-ar fi aşteptat la orice alt comentariu, poate la o urmă de emoţie pe chipul şefului poliţiei când a citit scrisoarea. Dar nimic, se mărginise să
lase să-i cadă biletul pe masă şi să-i facă acel scurt comentariu.
— Atunci, o publicăm?
— Ce să publicaţi?… O anonimă? De când obişnuieşte ziarul dumneavoastră să dea ştiri fără să le verifice?
— Dar scrisoarea e semnată. Zice că se numeşte Jack, ca acel…
— Da, ştiu, îl întrerupse Fonte, ca asasinul acela care a ucis cinci prostituate la Londra acum zece ani. Îmi amintesc perfect.
— Unsprezece, preciză Manent.
Fonte trecu observaţia cu vederea.
— Aici nu este Londra. Suntem la Barcelona. Credeţi cumva că asasinul acela, după unsprezece ani, a hotărât să
ucidă în oraşul nostru? Treziţi-vă! Sunteţi jurnalist, nu literat.
76 Acţionarii celui mai vechi aşa-zis holding al mass-media din Spania, alcătuit la început din ziarele La Vanguardia şi El Mundo Deportivo, întemeiat în anul 1881 de către familia Godó (n.tr.).
— 134 —
— Dar a fost comisă o crimă cu aceleaşi caracteristici; nu vreau să spun că e vorba despre acelaşi asasin, ci despre cineva care acţionează la fel ca acela. De altfel, inspectore, nu este prima dată.
— Ce vreţi să spuneţi?
— Acum nouă ani, au fost comise în oraş trei crime, exact la fel ca a Martei Planas. Au fost asasinate şi spintecate trei prostituate. Eu am informat despre prima dintre ele în ziarul meu. Tocmai intrasem în redacţia ziarului La Vanguardia, când mi-a fost încredinţat cazul. Am cercetat cele trei asasinate, dar a fost publicată doar prima crimă. Dintr-un anumit motiv ciudat, nu ni s-a permis să publicăm nimic despre celelalte două.
