niciun căpătâi, care frecventează bordelurile şi zice că e pictor?
— Părinţii tăi ştiu? întrebă Pallarés şi, în momentul în care o formulă, ştiu că era o întrebare stupidă.
— Nu, spuse Pablo. Şi nu vreau să afle nimic; ar muri.
— Mă rog, în principiu este mai bine aşa, până când se va mai limpezi situaţia. Ce-ai hotărât? Te duci la poliţie?
Pablo şovăi, dar ştia că, în fond, Manolo avea dreptate.
Avea să se ducă şi facă-se voia Domnului!
— Mă vei însoţi?
— E o întrebare stupidă. Bineînţeles că te voi însoţi. Eşti prietenul meu cel mai bun. Singurul meu prieten, sublinie Manolo.
— 149 —
PARTEA A DOUA
ÎNCEPE JOCUL
— 150 —
31. O telegramă
— Interesant, dragul meu Sherrinford.
— Ce-aveţi acolo?
— O telegramă.
— O telegramă?
Detectivul Arrow o întoarse şi pe faţă, şi pe dos, examină
hârtia şi apoi mi-o oferi.
— Da, o telegramă pe care tocmai am primit-o şi, dragă
Sherrinford, ori greşesc eu foarte mult, ori acesta promite să
fie unul dintre cazurile cele mai extraordinare în care ne vom vedea implicaţi.
De multă vreme nu-l mai văzusem pe Arrow atât de entuziasmat. Am luat hârtia şi am citit-o. În telegrama aceea ni se comunica faptul că se solicitau serviciile noastre pentru a elucida o serie de asasinate ce avuseseră loc pe continent.
— Este din străinătate!
— Mai precis, de la Barcelona, cum aţi putut observa. De ce vă miraţi, Sherrinford? Vinovatul nu este altcineva decât dumneavoastră şi acel nefast doctor Doyle. Scrierile sale au făcut ca faima mea să se întindă mult mai departe de îndrăgita mea Anglie. Dumneavoastră sunteţi de vină, repetă
el şi apoi adăugă: Ar fi trebuit să mă lăsaţi să mor, cum voia Doyle, şi acum nu ne-am mai pomeni în această situaţie.
— Trebuie să înţeleg că veţi accepta cazul?
— Şi ce altceva putem face, dragul meu Sherrinford? Aveţi exact timpul necesar ca să vă împachetaţi câteva lucruri. Am luat bilete pentru trenul care pleacă din gara Victoria. Arrow îşi consultă ceasul. Dacă nu greşesc, avem exact patruzeci şi cinci de minute. Grăbiţi-vă, Sherrinford! Pe drum, vă voi pune în temă.
— V-aţi apucat deja de lucru?
— Mi-am luat libertatea de a-mi nota câte ceva în minte în legătură cu acest caz, după ce am consultat anumite informaţii care au apărut la vremea respectivă în ziarul Times. Un caz interesant, fără îndoială.
— 151 —
La preţul de patruzeci şi doi de şilingi şi şase penny, am luat trenul care leagă Londra de Brighton. Am făcut cei optzeci de kilometri care despart cele două oraşe în două ore şi treizeci de minute.
Pe drum, Arrow îşi petrecu timpul citind cartea Memoriile lui Sherlock Holmes, publicată la Londra în urmă cu cinci ani, de către George Newnes.
— Ce citiţi, Arrow? am întrebat eu, nerăbdător să mă pună
la curent cu acel caz.
— „Interpretul grec”, o povestire care, după cum probabil vă amintiţi, a fost publicată independent în The Strand Magazine, în numărul din septembrie 1893, dacă nu mă
înşală memoria.
— Nu vă înşală, Arrow; memoria dumneavoastră nu vă
înşală niciodată.
— Imaginaţia dumneavoastră este extraordinară, dragul meu Sherrinford.
