— 177 —
să se întoarcă aducând banii; că în noaptea aceea o să-i aibă.
Annie Chapman nu avea să se mai întoarcă niciodată să
doarmă în patul acela mizerabil. Annie, cu trei inele de tinichea pe mâna dreaptă şi un mic pieptene în buzunarul interior al fustei sale soioase, a ieşit pe stradă, hotărâtă să
caute un client.
Când Abberline şi Arrow au sosit la locul faptei, doctorul Phillips i-a informat că Annie era moartă de două ore, că
fusese strangulată şi, după aceea, i se retezase beregata.
Apoi, asasinul s-a amuzat spintecându-i abdomenul, scoţându-i intestinele şi tăindu-i nasul şi o ureche. Tăietura de la gât aproape că îi desprinsese capul de trup. Mulţimea se îmbulzea în jurul cadavrului. Abberline a dat ordin să fie eliberată zona. În zilele ulterioare crimei au fost arestate multe persoane, dar poliţia a fost nevoită să-i elibereze pe suspecţi, deoarece s-au dovedit cu toţii nevinovaţi.
Abberline şi Arrow şi-au orientat căutările către un medic sau un student la Medicină cu antecedente penale sau psihiatrice. I-au interogat pe responsabilii spitalelor căutând un indiciu care să-i ducă spre vreun vechi pacient capabil să
comită acte atât de violente. Au urmărit câteva piste care i-au condus spre un avocat paranoic, John Druitt, al cărui văr primar avea o clinică şi era chirurg pe strada Minories din cartierul Whitechapel, la mai puţin de zece minute de mers pe jos până la locul în care fuseseră comise crimele. Mama lui Druitt era nebună şi nici acesta nu era foarte întreg la minte, dar avea un alibi bun şi l-au exclus de pe lista suspecţilor. Alte piste i-au condus spre un anume Komanski, un evreu polonez care ura femeile, şi spre doctorul Hedor Ostrog, care se lăuda că a ucis prostituate. Motivul, după
toate aparenţele, era faptul că fiul său contractase o boală
venerică care îi provocase moartea şi tatăl jurase să se răzbune. Dar şi această pistă fusese abandonată, deoarece, la momentul celei de-a doua crime, doctorul Ostrog era de gardă la spitalul de pe King’s Road.
Abberline şi Arrow, din nou, nu aveau nimic…
Cazul s-a complicat şi mai mult când două noi asasinate s-au adăugat celor deja existente. Crimele fuseseră săvârşite la
— 178 —
un interval de nici o oră între ele. S-au petrecut în noaptea de 29 spre 30 septembrie, după douăzeci şi una de zile de la brutalul asasinat al lui Annie Chapman. Prima victimă a fost Elizabeth Stride, o târfa de patruzeci şi cinci de ani, al cărei cadavru a fost găsit în grădina unui club de pe Berner Street, un local frecventat de anarhişti. Ancheta ulterioară efectuată
de Abberline şi Arrow le-a confirmat faptul că era vorba despre o cetăţeană suedeză care sosise la Londra de foarte tânără şi care trăise cu un hamal din port, un oarecare Michael Kidney. Când l-au interogat pe Kidney, acesta a confirmat că relaţia dintre ei se răcise cu mult timp înainte, din cauza înclinaţiei spre băutură şi a vieţii ei destrăbălate.
Continuau să se vadă din când în când, dar ea dispărea din nou, de câte ori avea chef. Îşi câştiga existenţa din prostituţie şi făcând ocazional curăţenie prin locuinţe. Când i s-a tăiat beregata, avea un pachet cu bomboane în mâna stângă.
Elizabeth nu prezenta niciun fel de mutilare, nefericita de ea pierduse tot sângele la câţiva metri de intrarea în club. După
toate aparenţele, aşa cum au confirmat Abberline şi Arrow, asasinul fusese surprins după ce o agresase pe femeie şi a fugit fără să-şi poată isprăvi treaba.
Abberline şi Arrow nu şi-au încheiat misiunea în noaptea aceea. Primiseră altă înştiinţare: o a doua victimă zăcea fără
viaţă în piaţa Mitre, o zonă cu case nelocuite, vechi depozite dărăpănate şi câteva prăvălii care, la ora aceea, îşi închiseseră porţile. În acest caz, asasinul avusese timp să se delecteze cu îndeletnicirea sa macabră. Hainele victimei erau îngrămădite pe pieptul ei, îi fusese spintecat abdomenul de la stern până la organele genitale, iar intestinele fuseseră
aşezate pe umărul ei drept.
— Doamne, Dumnezeule! exclamă Abberline văzând măcelul acela.
Victima avea faţa desfigurată.
— I-a tăiat până şi coapsele, de parcă ar fi avut de gând să-i amputeze picioarele, a spus Arrow.
— Şi vaginul, i-a smuls vaginul, zise Abberline, astupându-şi gura cu o batistă.
— Mai întâi i-a tăiat beregata, apoi i-a sfâşiat şi i-a ridicat
— 179 —
hainele, după aceea i-a despicat abdomenul, i-a smuls intestinele şi i le-a aşezat pe umăr, desigur cu intenţia de a-i scormoni printre organele care îl interesau, i-a smuls vaginul, desprinzându-l cu minuţiozitate de ţesuturi, apoi i-a făcut praf picioarele până la nivelul şoldului, i-a smuls câteva organe interne, spuse el, arătând tăietura lungă din dreptul ficatului, şi apoi s-a distrat făcându-i zob chipul cu meticulozitate. Ce minte criminală se poate amuza în felul ăsta?
Au transportat cadavrul într-o ambulanţă până la morga de pe Golden Lane.
Peste câteva ore, Abberline s-a întâlnit cu prietenul meu, care făcuse unele cercetări în privinţa victimei.
— Numele ei era Catherine Eddowes, avea patruzeci şi trei de ani şi noaptea dinaintea morţii sale a petrecut-o într-un azil pentru săraci de pe Whitechapel Road. Trăia cu un oarecare John Kelly, un tip care se ocupa cu vânzarea ambulantă a unor mărunţişuri ieftine.
— Avea copii nefericita asta?
— Da, dar nu cu el. Înainte trăise cu Thomas Conway, tatăl celor trei copii ai ei, doi băieţi de cincisprezece şi douăzeci de ani şi o tânără pe nume Anna, de vreo douăzeci şi doi sau douăzeci şi trei de ani, măritată cu un coşar.
— Se prostitua pentru el? Mă refer la acel Kelly.
— El afirmă că nu. O consideră nevasta lui şi, potrivit mărturiei sale, nu i-ar fi îngăduit să fie şi cu alţi bărbaţi. Se pare că locuiau împreună în pensiunea de pe Flower colţ cu Dean Street. Sâmbătă, ea s-a oferit să-şi amaneteze câteva lucruri ca să poată plăti cei opt penny cât costa pensiunea şi să cumpere ceva de mâncare. Kelly i-a dat şi ghetele lui, şi ea le-a amanetat pentru o jumătate de coroană. Au cheltuit toţi banii în aceeaşi dimineaţă. Pe seară, Catherine s-a îmbrăcat cu toate hainele pe care le avea: o vestă neagră din lână, două jachete, o cămaşă din bumbac cu volane, un pieptar maro, un jupon gri şi două fuste, una verde şi alta albastră, destul de jerpelită. Aşa era îmbrăcată când am găsit-o cincisprezece ore mai târziu cu tot sângele scurs şi mutilată
oribil.
— 180 —
A urmat o tăcere scurtă şi încordată.
