Mama lui interveni ca să destindă atmosfera.
— Bine, important este că te afli acasă şi că totul a fost o neînţelegere. Nu-i aşa, Pablo, că tu n-ai nimic de-a face cu oamenii ăia?
— N-am, mamă, vă asigur.
În noaptea aceea, Pablo nu a dormit, a rămas acasă la părinţii săi şi nu a îndrăznit să plece.
În dimineaţa următoare, trebuia să se întoarcă la studio.
Trebuia să găsească acel bloc de desen şi afurisitul de cuţit.
— 203 —
41. Morţii vorbesc
Cadavrul prezenta o desfigurare brutală care, împreună cu starea lui avansată de descompunere, m-a silit să mă ţin departe de el. Am fost medic militar şi, în război, am văzut răni cumplite şi soldaţi morţi în luptă cu un aspect înspăimântător, dar nu am văzut niciodată ceea ce se prezenta în faţa mea atunci când, după ce a fost deshumat cadavrul tinerei, am început să-l examinăm. Ce minte ascundea în el asasinul acela atât de nemilos şi de violent?
Cum erau cu putinţă atâta sadism şi ură faţă de acea biată
femeie? Acolo, în faţa noastră, era un tablou îngrijorător şi cutremurător. Am văzut o biată fată extrem de vulnerabilă
care căzuse în mâinile unui tip diabolic şi fără urmă de milă.
Dacă în vreun moment al vieţii mele am avut deplina conştiinţă a răului, asta s-a întâmplat în clipa aceea şi nu am putut să-l suport.
— Aţi păţit ceva, Sherrinford? întrebă Arrow.
— Este cumplit. Dacă mă scuzaţi… am spus eu, apropiindu-mă de uşă ca să ies să iau aer curat.
Stomacul lui Arrow era mai obişnuit decât al meu. Chiar şi aşa, nu mă înşelam: dincolo de expresia lui împietrită, pe când examina cadavrul şi asculta explicaţiile medicului legist, am putut vedea o compasiune ce lipsea din ochii lui Fonte, prezent şi el acolo.
— Şi ziceţi că fata avea înăuntrul ei nişte seminţe de rodie?
— În locul ficatului. I-a fost scos şi, v-am mai spus, în locul lui au fost puse seminţele. Acelaşi lucru i s-a făcut şi celeilalte femei. Presupun că este o glumă macabră a acelei bestii afurisite.
— La ce vă referiţi?
— Noi le folosim în medicină împotriva afecţiunilor laringelui.
Medicul legist avea dreptate. Noi, medicii, le folosim pentru a alina durerile, ca şi alte tipuri de plante.
— Ei bine? întrebă Arrow cu dorinţa ca medicul legist să-şi
— 204 —
încheie explicaţia.
— Fetelor li s-a tăiat beregata înainte de a fi mutilate. Ca glumă, mi se pare destul de macabră; asta voiam să spun.
— Este o explicaţie. Dar nu cred că este cea corectă.
— Ce vreţi să spuneţi? Ce aţi vrea să găsiţi când scormoniţi în rămăşiţele pământeşti ale unei femei moarte?
Avem la secţie un raport legist complet, precum şi toate datele strânse până în ziua de azi, spuse Fonte.
Inspectorul-şef era într-adevăr supărat. Să-l cheme pe medicul legist la o oră atât de nepotrivită, să meargă la afurisitul de cimitir şi să exhumeze cadavrul unei târfe nenorocite, aflat în putrefacţie, ciuruit cu lovituri de cuţit şi spintecat mai rău decât dacă ar fi fost un viţel, nu i se părea un mod înţelept de a începe o investigaţie. Dar străinii, cum am aflat mai târziu, i s-au părut întotdeauna nişte perverşi şi acela nu era mai puţin pervers decât alţii, trecându-şi lupa peste moartă, pipăind-o cu mănuşi, apropiindu-şi faţa de acele rămăşiţe pământeşti şi privind nu se ştie ce. Pentru Dumnezeu, ce scârbos! Dar primise ordine şi încă foarte clare: să-l ajute în tot ce i se va năzări pe măscăriciul acela care zice că e detectiv consultant. Asta îmi închipuiam eu că-i trecea prin minte individului aceluia, pe când nu înceta să-l observe.
— Ce dracu’ căutaţi? întrebă din nou Fonte.
Arrow nu răspunse la întrebare. Continua să inspecteze îmbrăcămintea fetei, când ceva îi atrase atenţia: în unele locuri erau nişte pete negre. Ridică o mână şi îi examină
palma, apoi făcu acelaşi lucru cu cealaltă: erau înnegrite.
— Funingine, zise medicul legist. Fata nu era foarte curată.
Arrow îi râcâi hainele şi luă mostre de praf negricios, pe care le puse în interiorul unui plic.
— Presupun că aveţi un laborator de chimie. Şi fără să
aştepte răspunsul, adăugă: Aş vrea să analizez asta, spuse el arătându-i plicul lui Fonte.
— Bineînţeles că avem, dar nu înţeleg ce vreţi să
constataţi. Să nu-mi spuneţi că am venit până aici şi am organizat totul pentru nişte pete.
— 205 —
— Să zicem că petele au fost o surpriză plăcută. Am venit aici pentru că aveam nevoie ca fata să-mi vorbească despre asasinul ei, să-mi furnizeze informaţii.
