Cînd te înscrii la o școală nouă sau la universitate, deşi vii cu forțe proaspete, ai parcă sentimentul zădărniciei lucrurilor. Așa am pățit şi eu în primele zile la Universitatea Otani.
Deoarece nu-l cunoşteam decît pe Tsurukawa, m-am văzut obligat să
vorbesc numai cu el.
Totuşi, după câteva zile ne-am dat seama că nu e bine să facem opinie separată. Tsurukawa a fost de aceeaşi părere, așa că după ce-am hotărât să
nu mai stăm împreună în pauze, fiecare a încercat să-și lege noi prietenii.
Fiind însă bâlbâit, eu n-aveam curajul lui Tsurukawa şi, pe măsură ce numărul prietenilor lui sporea, eu mă simțeam din ce în ce mai izolat.
În programa din anul pregătitor de la universitate am avut următoarele obiecte: etică, japoneză, studiul ideogramelor, chineză, engleză, 71
istorie, scriptura budistă, logică, matematică şi educaţie fizică. De la bun început mi-au dat de furcă cursurile de logică. Într-o bună zi, m-am hotărît să-l abordez pe unul din studenţi în pauza de prânz, mai cu seamă că îmi propusesem de câtva timp să fac cunoștință cu el. Stătea întotdeauna singur și-și lua gustarea lângă straturile de flori din grădină. Obiceiul acesta al lui era ca un soi de ritual şi niciunul din studenţi nu se apropia, în special de când au constatat cu cât dezgust își privește mâncarea. Nici el nu vorbea cu ceilalți studenți şi părea să respingă ideea de a se împrieteni cu vreunul din ei. Ştiam că-l cheamă Kashiwagi. Ce m-a frapat la el erau picioarele lui strâmbe și că avea un mers tare ciudat. Întotdeauna îţi lăsa impresia că
umblă prin noroi: când reușea, în sfârşit, să scoată un picior din noroi, parcă
se împlânta celălalt. Nu puteai însă să nu-i remarci sprinteneala fizică.
Mersul lui era ca un dans exagerat, cu totul și cu totul original.
Era normal să-l fi remarcat pe Kashiwagi încă din prima zi. M-am simţit ușurat când mi-am dat seama cât este de urât. Picioarele lui strâmbe însemnau de la bun început acord perfect cu starea mea.
Kashiwagi își deschise cutiuţa cu gustare pe un petec de trifoi din grădină. Grădina se afla lângă o clădire dărăpănată, ce adăpostea camerele în care noi făceam exerciţii de karate și jucam ping-pong; nu mai rămăsese aproape niciun geam la ferestre. În grădină creşteau nişte pini prăpădiţi și câteva rame din lemn acopereau răsadniţele goale. Vopseaua albastră a ramelor începu să se scorojească ; era urâtă şi încreţită ca nişte flori artificiale. Lângă răsadnițe se aflau câteva rafturi pentru vase cu bonsai24, o grămadă de ţigle şi pietricele, precum şi un strat de ciuboţica-cucului și unul de zambile.
Era plăcut să stai pe trifoi. Frunzele lui gingaşe absorbeau lumina, și o grămadă de umbre micuţe parcă pluteau ușor deasupra pământului.
Kashiwagi nu se deosebea cu nimic de ceilalți studenţi; numai când umbla te frapa diformitatea. Chipul lui palid avea o frumuseţe rece. Percepeai o sluțenie fizică și în același timp o frumuseţe aproape feminină. Handicapaţii fizio şi femeile frumoase se satură să tot fie priviţi, se plictisesc de ideea de a fi în permanenţă în atenţia altora, se simt îngrădiţi; ei răspund privirilor prin propria lor prezenţă. Cel care privește cu adevărat e cel care câştigă.
Kashiwagi se uită la gustarea lui, dar simţeam că ochii lui examinează atent lumea din jur.
24 Arbuşti pitici (jap.) (n. tr.).
72
Părea un îngâmfat, cel puţin aceasta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o mie atunci. Privindu-l în lumina primăverii, printre flori, mi-am dat seama că el nu suferea de sfiiciune, de vinovăția secretă pe care o simțeam eu. El era o umbră care-și revendica drepturile, care se afirma sau, mai simplu, era umbra însăși.
Soarele n-avea cum să pătrundă prin pielea aceea dură.
Cutia cu gustarea n-a fost prea consistentă, dar i-a mâncat conţinutul preocupat și scârbit; oricum, gustarea pe care și-o pregătise era doar cu puțin inferioară celei pe care mi-o pregăteam eu dimineţile, din rămășițele de la micul dejun pe care le găseam pe la templu. În 1947, dacă nu-ți puteai permite să-ţi procuri alimente de la bursa neagră, era imposibil să mănânci ca lumea. M-am așezat lîngă Kashiwagi cu caietul și cutia cu gustarea în mână. Umbra mea îi căzu pe mâncare, așa că-și ridică privirile.
S-a uitat la mine, apoi şi-a coborât iar privirile și și-a reluat mestecatul monoton, ca un vierme de mătase care ronţăie frunze de dud.
— Scuză-mă, am spus bâlbâindu-mă teribil. Vroiam să te întreb ceva în legătură cu niște chestiuni pe care nu le-am înţeles la ultimul curs.
Vorbeam limba standard din Tokyo, deoarece mă hotărâsem să renunţ
la accentul Kyoto după intrarea mea la universitate.
— Nu înţeleg o iotă din ce zici, spuse Kashiwagi. N-aud decît o bâlbâială nesfîrşită.
Am simţit că mă înroşesc. Kashiwagi își linse beţigașele cu care mâncase și continuă :
— Ştiu de ce-ai intrat în vorbă cu mine. Te cheamă Mizoguchi, nu?
Dacă tu ești de părere că trebuie să ne împrietenim numai pentru faptul că
suntem amândoi nişte handicapaţi, n-ai decât, nu mă deranjează. Dar în comparaţie cu ce am eu, crezi că bâlbâiala ta este chiar atît de gravă? Nu crezi că faci prea mult caz de ea și de tine totodată?
Mai tîrziu, când am aflat că acest Kashiwagi provenea dintr-o familie din secta Rinsai-Zen, mi-am dat seama că prin întrebările și răspunsurile lui nu făcea decât să abordeze problemele în maniera caracteristică unui preot Zen; n-am cum să neg însă influenţa puternică pe care a exercitat-o asupra mea la vremea aceea.
— Bâlbâie-te ! Hai, bâlbâie-te !
Îl ascultam, uimit la culme de modul în care spusese lucrurilor pe nume.
73
— Ai dat în sfârșit de cineva în faţa căruia poţi să te bâlbâi nestânjenit, nu? Așa sunt oamenii, doar ştii. Toţi îşi caută un tovarăș. Ia ascultă, ești încă
virgin?
Am dat din cap că da, fără măcar să zâmbesc. Kashiwagi mi-a pus întrebarea exact ca un doctor, așa că am considerat că-i mai bine să nu-l mint. — Da, aşa m-am gândit și eu. Eşti virgin.
Dar nu eşti frumos. N-ai nimic frumos. N-ai succes la fete și ţi-e teamă
de profesioniste. Asta e! Dar dacă atunci când te-ai gândit să te împrieteneşti cu mine te-ai gândit că şi eu sunt virgin, atunci te înşeli. Vrei să auzi povestea mea?
Fără să aștepte vreun răspuns, Kashiwagi continuă:
