Starețul îmi întoarse spatele, frecându-și mâinile deasupra vasului cu jăratic pe când îmi vorbea. Mâinile lui pufoase nu făceau zgomot mare, dar îmi vibrau puternic în urechi, nimicind puritatea aerului dimineţii. Frecarea mâinilor îmi dădea impresia unei intimităţi cu totul inutile.
— Ce supărat ar fi tatăl tău să știe toate acestea, spuse el. Priveşte scrisoarea! lar au scris de la universitate, și cam dur de data aceasta. Mai bine gândește-te unde o să ajungi, dacă continui tot aşa?
Și apoi, fără nici o legătură, adăugă:
— Într-o vreme mă gândeam să te las succesorul templului. Dar îţi spun cinstit că nu mai am astfel de intenții.
— Deci nu aveţi de gând să mă mai sprijiniți în niciun fel, am spus după
o clipă de tăcere.
— Chiar crezi că aş mai putea, după tot ce-ai făcut? zise stareţul după
ce reflectă puţin.
Nu i-am mai răspuns la întrebare, dar m-am trezit bâlbâindu-mă:
— Mă cunoaşteţi, părinte, până în străfundurile fiinţei mele și cred că
şi eu vă cunosc.
— Şi ce dacă mă cunoşti ? spuse stareţul cu o undă de melancolie în priviri. Nu-ţi serveşte la nimic. E absolut inutil.
134
Nu mai văzusem niciodată un chip omenesc atât de absent. Nu mai întâlnisem un bărbat care să se fi îmbuibat mai mult cu bani și cu femei şi care, cu toate acestea, să disprețuiască atât de mult lumea. Ura puse stăpânire pe mine, de parcă eram lângă un cadavru cald încă și sănătos la înfățișare.
În clipa aceea mă stăpâni o dorință puternică de a scăpa de anturajul respectiv, chiar şi pentru scurt timp. După ce-am plecat din camera starețului, dorinţa deveni și mai puternică și eram incapabil să mă mai gândesc la altceva.
Mi-am înfășurat dicţionarul budist și flautul primit de la Kashiwagi într-un foroshiki.35
Pornind spre universitate cu legăturica şi servieta în mână, nu mă
preocupa decât ideea evadării.
Intrând pe poarta universităţii, am fost încântat să-l văd pe Kashiwagi îndreptându-se spre mine. L-am luat de braţ și l-am tras la o parte. L-am rugat să-mi împrumute trei mii de yeni şi să ia dicţionarul și flautul să facă
ce vrea cu ele. Chipul lui nu mai iradia expresia lui obişnuită când făcea observaţii cu totul originale - acea expresie pe care o puteai numi voioşie filozofică. Se uită la mine bănuitor, mijindu-și ochii.
— Îţi aminteşti de sfatul pe care i l-a dat Laertes fiului său în Hamlet?
„Nu împrumuta de la nimeni nimic şi nu da nimănui nimic.
Împrumutul te pierde și pe tine şi pe prieten"36.
— Nu mai am părinte, am răspuns. Dar dacă nu poţi n-are nici o importanţă.
— N-am spus că nu pot, spuse Kashiwagi. Hai să discutăm. Nu sunt sigur că reușesc să mă scormonesc de trei mii de yeni.
Voiam să-l învinuiese de ceea ce auzisem de la femeia care l-a învăţat ikebana - de tactica lui de a stoarce bani de la femei - dar m-am abținut.
— Mai întâi să ne gândim cum să ne descotorosim de dicționar și de flaut. Spunînd acestea, Kashiwagi făcu brusc stânga-mprejur şi o luă înapoi spre poartă. Am luat-o și eu după el, încetinindu-mi pasul după al lui. Începu 35 O bucată pătrată de mătase, ale cărei colțuri se leagă şi care e folosită în loc de sacoşă
(n. tr.).
36 William Shakespeare, Hamlet, 1-3, traducere de Vladimir Streinu, apărută la Editura pentru litertură, Bucureşti, 1965 (n. ed.)
135
să vorbească de colegul nostru, președintele unei societăţi de credit cunoscută sub numele de Clubul Hikani, care fusese arestat în urma acuzaţiei de speculă. I se dăduse drumul în septembrie şi de atunci o ducea foarte greu, reputaţia lui primind o lovitură puternică. Pe Kashiwagi începuse de prin luna aprilie să-l intereseze foarte mult acest preşedinte al Clubului Hikari și vorbeam deseori despre el. Amândoi aveam convingerea că este încă destul de influent și nu ne așteptaserăm deloc să-și pună capăt zilelor două săptămîni mai târziu.
— La ce-ţi trebuie banii aceştia? mă întrebă Kashiwagi brusc.
Ciudat că-mi punea o asemenea întrebare.
— Vreau să plec undeva. N-am o ţintă anume.
— Te mai întorci?
— Poate.
— De ce-o ștergi?
— Vreau să scap de tot ce mă-nconjoară, de mirosul de neputinţă ce emană în jurul meu. Starețul este neputincios. Grozav de neputincios. Am înţeles foarte bine lucrul acesta.
— Vrei să scapi și de Templul de aur?
— Da, chiar așa! Şi de Templul de aur.
