respinge lumea, ea o mai acceptase o dată.
Poate pentru Uiko moartea a însemnat doar un incident trecător.
Sângele pe care-l lăsase pe coridorul templului Kongo fusese poate ceva asemănător pulberii de pe aripile unui fluture când deschizi brusc fereastra, dimineaţa, și el zboară.
La etaj, o porţiune era împrejmuită de o balustradă şi aerisirea se făcea aici direct din curte; o frânghie era întinsă de la un capăt la altul și pe ea atârna un combinezon roșu și alte câteva articole de lenjerie de corp şi o cămaşă de noapte. Era foarte întuneric și conturul nedeslușit al cămășii de noapte părea o ființă omenească.
O fată cânta într-una din camere. Cântecul fetei se revărsa lin; din când în când i se alătura o voce falsă, bărbătească. Cântecul se termină şi se lăsă
tăcerea pentru scurt timp. Apoi fata începu să râdă ca și când s-ar fi rupt o coardă.
171
— E Haruko, spuse fata care era cu mine, întorcându-se spre matroană.
— Întotdeauna face așa, întotdeauna.
Își întoarse furioasă spatele lat spre camera de unde veneau râsetele.
Am fost poftit într-o cămăruţă lipsită de bun gust. În locul alcovului era un fel de suport pe care aruncaseră parcă la întâmplare statuia zeului norocului Hotei şi un bibelou ce reprezenta o pisică. Pe perete lipiseră un regulament de ordine interioară și un calendar. Camera era luminată de un singur bec slab. Prin fereastra deschisă se auzeau pașii trecătorilor de pe stradă, în căutare de plăceri.
Matroana mă întrebase dacă vreau să stau puțin sau toată noaptea. O
vizită scurtă costa patru sute de yeni. Am cerut şi niște sake şi niște biscuiţi.
Matroana coborî să-mi aducă ce-i cerusem, dar fata nu se apropia de mine.
Numai după ce s-a întors matroana cu sake și i-a spus fetei să se aşeze lângă mine, aceasta s-a mișcat mai aproape pe rogojină. Acum că o puteam privi mai bine, am zărit că-și ştersese buza de sus de ruj. M-am gândit apoi că s-ar putea ca acest roșu slab ce i se zărea să nu fie altceva decât resturile rujului gros de adineauri. Să nu vă surprindă că observam totul atât de amănunțit. La urma urmei, era prima oară când călcam într-o astfel de casă
și voiam să găsesc probe ale plăcerii în orice-mi întâlnea privirile. Vedeam totul la fel de limpede ca-ntr-o gravură; fiecare detaliu se contura limpede, la o oarecare distanţă, în faţa ochilor mei.
— Ne-am mai întîlnit, domnule, nu? spuse fata care se prezentase Mariko.
— Ştii, eu sunt prima oară..
— E prima oară când vii într-un astfel de loc?
— Da, prima oară.
— Da, s-ar putea să fie așa. De aceea-ţi tremură mâna.
Până nu mi-a spus ea, nu mi-am dat seama că mâna în care ţineam ceșcuța cu sake tremura puternic.
— Dacă-i așa, Mariko, spuse bătrâna, ești norocoasă astă seară.
— Aflu eu imediat dacă-i așa sau nu, spuse Mariko indiferentă.
Nu era nimic senzual în modul ei de a vorbi şi am constatat că o amuza ceva care n-avea nicio legătură cu trupul meu sau cu trupul ei, exact ca un copil care s-a despărțit de tovarășii lui de joacă. Mariko purta o bluză de un verde pal şi o fustă galbenă. I-am privit mâinile şi am văzut că sunt vopsite 172
doar unghiile de la degetul mare. Împrumutase probabil nişte ojă de la vreuna din prietenele ei şi şi le-a vopsit numai pe cele două, în joacă.
Am intrat apoi în dormitor. Mariko întinse aşternutul pe rogojină şi trase de cordonul ce atârna lângă abajur. Culorile strălucitoare ale plăpumii de bumbac imprimat apărură clar în lumină. În alcovul elegant era dosită o păpușă franţuzească.
M-am dezbrăcat jenat. Mariko își puse pe umeri un halat de un roz deschis şi-şi scoase hainele de sub el cu multă îndemânare. Lângă aşternut era o cană cu apă aşa că am înghiţit câteva pahare. Mariko, care stătea cu spatele, a auzit gâlgâitul:
— Aha, deci ești băutor de apă! spuse râzând.
M-am băgat în aşternut. Ducându-și degetul la vârful nasului meu, spuse:
— Chiar prima oară ? Râse.
Nici la lumina palidă a lampadarului n-am neglijat să privesc la tot ce era în jurul meu.
Privitul era o dovadă a faptului că existam.
În plus, era pentru prima oară când ochii mei vedeau atât de aproape.
Legea distanței care reglementa lumea mea fusese încălcată. O străină
atenta fără teamă la propria-mi existență.
Căldura corpului străin și mirosul parfumului ieftin pe pielea lui m-a inundat treptat, până m-am simţit complet absorbit. Era pentru prima oară
când vedeam lumea altcuiva topindu-se în felul acesta.
Mă manevra ca pe un bărbat care e o părticică a unităţii universale.
Nu-mi imaginasem niciodată așa ceva. După ce-mi scosesem hainele, am fost despuiat şi de alte straturi - bâlbâiala, urâțenia, sărăcia. Nu-mi venea să cred că eu eram cel care căutase astfel de satisfacţii. Un sentiment care mă
