― Scoate-ți ochelarii. Cum naiba poți să vezi prin ei porcăria aia de pe jos?
― Pen’ ce aș vra să văd porcăria?
― Ți-am spus, scoate-ți ochelarii, Jones.
― Ba ochelarii o să rămân-acolo unde-s acu’. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantațe.
Lana Lee începu să pună o bandă de elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici din monedele de 5 cenți pe care le scotea din casa de marcat.
― Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite.
― Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc.
Mătura mai izbi de câteva ori în bar. Apoi trecu împreună cu norul de fum de cealaltă parte.
― Mai bine zi mușteriilor să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care curăț-aci, cu mai puțin de salar’ minim. Poate-o să aib-un pic de obraz.
― Fii mai bine bucuros că ți-am dat o șansă. Tot timpu’ se vântură pe aici băieți negri care caută de lucru.
― Aha! Și se mai vântură și băieți negri care se fac vagabonți cân’ văd cât îi plătește lumea. Mă gândesc uneori că, dacă tot eș’ negru, mai bine să fii vagabont.
― Fii mai bine bucuros că muncești.
― În fitece noapte pic în genunchi.
Mătura se lovi de o masă.
― Anunță-mă când ai terminat măturatu’, spuse Lana Lee. Vreau să te trimit undeva.
― Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimeț’?
― Asculta, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în casa de marcat și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu trebe decât să sun la poliție și să le comunic c-ai rămas fără lucru. Mă înțelegi?
― Și eu trebe doar să sun la puliție și să le zic că Bucuria Nopții i-un bordel deocheat. Am căzut în cursă cân’ am venit să muncesc aci. Ăău! Acu’ nu fac decât s-aștept să am vro probă. Cân’ o să am, pe cinstea mea dacă nu mă duc să te torn la puliție.
― Ai grijă ce spui!
― Vremile s-a schimbat, spuse Jones, potrivindu-și ochelarii. Nu mai merge să bagi p’ăi de culoare-n sperieți. Chem oameni să facă lanț în fața ușii și să-ți alunge mușteriii. Fac să te deie la televizor. Negri-au răbdat destul pân-acu’ și pen’ două’j’ de dolari pe săptămână n-o să-ți meargă ție. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim. Cată p-al’cineva să-l trimeț’ în oraș.
― Bine, las-o baltă și termină-mi podelele. Îi spun lui Darlene să se ducă.
― Amărâta aia de vinde apă? Jones exploră cu mătura un separeu. O mai trimeț’ și la treburi în oraș! Ăău!
― Sună la secție-n legătură cu ea! Spune-le că-i angajată să-ndemne clienții să bea!
― Aștept pân-o să pot suna să le spun ceva despre tine. Darlene n-ar vra să facă ce face, da’ n-are-ncotro. Mi-a spus ea mie că vra să fie-artistă.
― A, da? Cu mintea pe care-o are, e de mirare că n-au trimis-o la casa de nebuni.
― I-ar fi mai bine acolo.
― I-ar fi mai bine dacă s-ar sili să-mi vândă băutura și i-ar ieși din cap prostia cu dansu’. Pot să-mi închipui ce-ar face una ca ea la mine pe scenă. Darlene e din alea de-ți prăpădește învestițiile dac-o scapi din ochi.
Ușa capitonată se deschise cu zgomot și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua.
― A, era și timpul, îi spuse Lana.
― Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii?
― Drăguțule, spuse blând Lana.
Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote.
― A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor?
― Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare sau așa ceva. O vreau numai p-aia acuma.
― Crezi că mai vor alta asemănătoare? întrebă Lana interesată.
― Îhî! De ce nu? Poate una c-o tablă ș-o carte. Înțelegi? Care să facă ceva c-o bucată de cretă.
Băiatul și Lana își zâmbiră unul altuia.
― Înțeleg, spuse Lana și făcu cu ochiul.
― Hei, ce-ai de ești așa jerpelit, îi strigă băiatul lui Jones. Arăți ca un gunoier.
― Și tu ai arăta jerpelit dacă ți-ar ieși din fund o mătură de la Bucuria Nopții, spuse Jones, foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii.
