Teamă de ce pot ajunge să fac sau să-mi fac (imaginându-mi cum rămâi cu sentimentul de vină și gândindu-te la mine…)⁴
Ne-am putea-o imagina pe Glenn Close spunându-i lui Michael Douglas în filmul Atracție fatală:
– Dacă nu reușesc să mă simt nici iubită, nici indispensabilă, dacă ai refuzat să îți fie milă de mine și să te ocupi de mine din milă, dacă nu am reușit nici măcar să te fac să mă urăști, acum va trebui să îmi observi prezența, fie că vrei, fie că nu, pentru că, începând de acum, voi încerca să te fac să-ți fie teamă de mine.
Când căutarea privirii tale se transformă în depen dență, iubirea se transformă într-o luptă pentru putere. Cădem pradă tentației de a ne pune în slujba celuilalt, de a-i manipula puțin mila, de a-l enerva și chiar de a-l ame nința că-l părăsim, că îi facem rău direct sau prin propria noastră
suferință…
Vom vorbi din nou despre acest subiect când vom ajunge la Calea întâlnirii, dar mi se pare important să notez aici că, fără să conteze gravitatea situației, cu ea se întâmplă același lucru ca și cu restul adicțiilor.
Cu singura condiție de a exista dorința sinceră de a depăși adicția, codependența se tratează și se vindecă.
Propunerea este următoarea:
Să abandonăm ORICE FEL DE dependență
Nu e deloc original, toți colegii, profesorii, guru și filosofii din lume vorbesc despre acest lucru. Problema este în ce direcție să o abandonăm.
Colegii mei au găsit o soluție: INTERdependența. În cazul interdependenței, eu depind de tine, și tu depinzi de mine.
Această soluție este cel puțin dezagreabilă. Și, cel mult, o alegere a unui rău mai mic, un fel de terapie de substituție. Nu îmi place cum interdependența
„soluționează“ această problemă. Poate fi mai sănătoasă sau mai bolnăvicioasă, dar, în orice caz, este un premiu de consolare, pentru că este ca și cum ai crede că, deși eu depind de tine, cum și tu depinzi de mine, nu e nici o problemă, pentru că suntem împreună.
Întotdeauna spun că toate căsătoriile din lume se împart în două grupe mari: acelea în care ambii parteneri doresc să se fi ales odată pentru totdeauna și acelea în cadrul cărora ne place să ne alegem în fiecare zi, să fim într-o relație de cuplu în care celălalt continuă să simtă că te va alege din nou. Nu din aceleași motive, dar te va alege din nou.
Interdependența pare să genereze legături indisolubile, care se susțin, pentru că eu depind și tu depinzi, și nu prin alegerea actualizată a fiecăruia.
Pentru că interdependenții sunt dependenți; și când depinzi, nu mai alegi…
Așa că, aparent, ne mai rămâne o singură posibilitate: INdependența.
Independența înseamnă pur și simplu să ajungi să nu depinzi de nimeni. Și acest lucru ar fi minunat, dacă nu ar implica o minciună: nimeni nu este independent.
Independența este o țintă de neatins, o perspectivă utopică și virtuală către care să te îndrepți, care nu îmi pare o soluție rea ca direcție, dar care trebuie considerată imposibilă, pentru a nu rămâne într-o eternă frustrare.
De ce independența este imposibilă?
ț
Deoarece, pentru a fi independent, ar trebui să fii autosuficient, și nimeni nu este astfel. Nimeni nu se poate lipsi tot timpul de ceilalți.
Avem nevoie de ceilalți, iremediabil, în multe și diferite feluri.
Ei bine… dacă independența este imposibilă… codepen dența este bolnăvicioasă… interdependența nu e soluția… și dependența nu este de dorit… atunci? Atunci am inventat un cuvânt:
Autodependența
Antología Poética, Edaf
Antología Poética, Edaf
Etica para Amador, Ariel
Această cale oribilă, sinistră, pe care o parcurgem într-un anume fel cu toții ca umanitate, este traversată și de grupuri violente din Argentina și din lume… Ce se întâmplă cu acești oameni?
Iată ce se întâmplă. Nu au reușit să se simtă iubiți, nimeni nu are nevoie de ei și nici nu le dă atenție, nimeni nu are milă de ei pentru că suferă, prin urmare au decis să încerce măcar să fie urâți și au sfârșit prin a produce teamă. Această teamă pe care știu că o produc în exterior este singurul substitut pe care l-au întâlnit pentru iubirea pe care nu au putut să o obțină.
Această analiză se poate aplica în ce privește interpretarea atitudinii violente a oamenilor începând de la grupurile punk până la organizațiile teroriste. Ce vrea un terorist? Eu nu justific pe nimeni, dar asta nu mă
împiedică să încerc să înțeleg că este un mod de a cere atenție… apoi au rătăcit drumul. După aceea, cineva i-a făcut să creadă că singurul mod de a fi recunoscuți este să câștige putere, iar acum nu mai e cale de întors și, bineînțeles, și-au început coborârea pornind din punctul legat pătimaș de iubire.
2
Origine
Nou-născutul este cea mai fragilă, dependentă și vulnerabilă ființă vie care există pe lume. Orice altă ființă vie, de la organismele unicelulare până la animalele cele mai avansate, are o mică posibilitate de supraviețuire când se naște, în caz că mama sau tatăl său nu e acolo, ca să se ocupe de ea.
De la insecte, care sunt absolut autonome când se nasc, până la mamiferele cele mai dezvoltate, care la câteva ore de la naștere se pot ridica în picioare ca să caute ugerul propriei mame sau să meargă până găsesc altul, toți au o posibilitate, chiar dacă e una dintr-o mie.
Țestoasele de mare își depun ouăle pe uscat. Mamele parcurg, cu o enormă
dificultate și stângăcie, două sute de metri pe plajă, depun sute de ouă în nisip și pleacă. Când se nasc micuțele țestoase, multe pier încercând să
ajungă până la apă, sunt mâncate de păsări și reptile sau se usucă la soare…
Numai una sau două dintr-o mie supraviețuiește.
