Bătrânul le-a spus să le scoată din saci cu mare grijă. Tinerii au făcutîntocmai ș i au expus în fa ț a bătrânului păsările vânate. Erau într-adevăr exemplare frumoase, fără îndoială cele mai reu ș ite din neamul lor.
– Zburau sus de tot?, întrebă vraciul.
– Sigur, fără nici o îndoială. Cum ai cerut… Ș i acum? întrebă tânărul. Le omorâm ș i bem onoarea din sângele lor?
– Nu, spuse bătrânul.
– Să le gătim ș i să mâncăm onoarea cărnii lor, propuse tânărul.
– Nu, repetă bătrânul. Face ț i ce vă spun. Lua ț i păsările ș i lega ț i-le de picioare între ele cu aceste bucă ț i de piele… După ce face ț i nodul, elibera ț i-le, ca să zboare libere.
Războinicul ș i tânăra au făcut ce li se ceruse, apoi au eliberat păsările.
Acvila ș i ș oimul au încercat să se ridice în zbor, dar nu au reu ș it decât să
cadă înapoi pe pământ. După câteva minute, iritate de neputin ț a lor, au început să se repeadă cu ciocul una la alta, până s-au rănit.
– Aceasta este incanta ț ia. Să nu uita ț i niciodată ce a ț i văzut, voi sunte ț i precum o acvilă ș i un ș oim; dacă vă lega ț i unul de altul, chiar dacă o face ț i din dragoste, nu numai că ve ț i trăi târându-vă, dar, mai devreme sau mai târziu, ve ț i începe să vă răni ț i unul pe celălalt. Dacă dori ț i ca iubirea dintre voi să dureze, zbura ț i împreună, dar niciodată lega ț i.
La această listă cu eros, philia și agápe mi-ar plăcea să adaug încă un concept, un model de întâlnire: intimitatea.
Intimitatea, marea provocare
A fi în contact intim nu înseamnă să abuzezi de ceilal ț i, nici să trăie ș ti fericit o eternitate. Înseamnă să te por ț i onest ș i să împar ț i reu ș ite ș i frustrări. Înseamnă să- ț i aperi integritatea, să- ț i alimentezi stima de sine ș i să- ț i consolidezi rela ț iile cu cei din jur. Profesarea acestui fel de în ț elepciune este o căutare de-o via ț ă, care presupune, printre altele, multă
răbdare.
Virginia Satir
Așa cum știm deja, există intensități diferite ale relațiilor afective pe care le stabilim cu ceilalți. La o extremă se află relațiile cotidiene, fără implicare și nici importanță prea mare, pe care, mai mult decât întâlniri, prefer să le numesc generic răscruci. Și le numesc astfel pentru că funcționează ca atare: calea unui bărbat și a unei femei se apropie și se apropie, și se apropie până când reușesc să se atingă; dar, exact în acest moment de întâlnire, încep să se îndepărteze, să se îndepărteze și să se îndepărteze.
La cealaltă extremă să află relațiile mai intense, mai durabile. Căile noastre se unesc și, un timp, avem aceeași traiectorie, mergem împreună. Acestor întâlniri, atunci când sunt profunde și transcendente, îmi place să le spun legături intime.
Nu mă refer la intimitate ca la un sinonim al vieții particulare, nici al vieții sexuale, nu vorbesc despre pat sau despre cuplu, ci despre toate întâlnirile transcendente. Vorbesc despre relațiile dintre prieteni, frați, bărbați și femei, a căror profunzime permite să ne gândim la ceva care depășește ceea ce împărtășim în prezent.
Relațiile intime au ca obiectiv ideea de a nu rămâne la suprafață, și această căutare a profunzimii este cea care le dă stabilitate pentru a dura în timp și a-l transcende.
O relație intimă este o relație afectivă care iese din tipar pentru că începe cu acordul tacit de anulare a fricii de a ne expune și cu angajamentul de a fi cine suntem.
Cuvântul „angajament“ conferă relației o dimensiune diferită. O legătură
este angajament atunci când respectă lucrurile pe care ni le-am spus și există posibilitatea ca eu să știu anticipat că pot conta pe tine. Doar simțind în mod onest dorința ca tu să mă cunoști pot prinde curaj să mă arăt așa cum sunt, fără teama de a fi respins atunci când mă descoperi.
După spusele lui Carl Rogers, atunci când percep acceptarea ta totală, atunci și numai atunci îți pot arăta eul meu cel mai iubitor, eul meu cel mai creativ, eul meu cel mai vulnerabil.
Relația intimă îmi permite, ca nici o alta, exercițiul absolut al autenticității.
Franchețea, sinceritatea și încrederea sunt lucruri prea importante pentru a te apuca să le oferi oricui.
Întotdeauna spun că există o mare diferență între sinceritate și sinceritate sinucigașă (a-i spune șefului meu că are o față de cal seamănă mai mult cu
un comportament prostesc decât cu o decizie filosofică).
În viața cotidiană, nu mă apuc să le arăt tuturor cine sunt, pentru că
sinceritatea este o atitudine atât de importantă, încât trebuie rezervată numai anumitor relații, așa cum vom vedea mai târziu.
Sinceritatea implică dăruire și presupune un mediu suficient de sigur pentru a ne deschide. Numai în intimitate îți pot da tot ceea ce am să-ți ofer.
Și aceasta pentru că ideea dăruirii și a francheței are o problemă. Dacă eu mă deschid, rămân într-un punct absolut vulnerabil.
Sigur că da, intimitatea este un spațiu vulnerabil prin definiție și, din acest motiv, inevitabil riscant. Când am inima deschisă, răul pe care mi-l poate face acela cu care sunt intim este mult mai mare decât în orice alt tip de relație.
Dăruirea implică să-mi pun inima în palmă și să rămân expus, slab și lipsit de protecție.
A deveni intim cu cineva înseamnă a-i oferi instrumentele și cheia pentru a putea să-mi facă rău, având certitudinea că nu o va face.
Din acest motiv, intimitatea este o relație care nu se oferă imediat, ci se construiește pe parcursul unui proces permanent de dezvoltare și
transformare. În cadrul acestuia, încet, vom descoperi dorința de a ne deschide, ne vom asuma, unul câte unul, toate riscurile dăruirii și autenti -
cității, vom dezvălui misterele noastre pe măsură ce vom cuceri mai multe spații de acceptare și deschidere.
Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestor relații este respectarea individualității celuilalt.
Intimitatea va apărea numai dacă sunt capabil să mă pliez, să mă bucur și să
mă sprijin pe afinitățile și asemănările noastre, în timp ce recunosc și respect toate diferențele dintre noi.
