continuăm să lucrăm la asta.
Trebuie să avem curajul de a fi protagoniștii propriei vieți. Pentru că, dacă nu există protagonist, nu există nici film.
Când suntem într-o negociere, celălalt poate spune foarte supărat:
„Dar, până la urmă, faci tot ce îți convine ție.“
Da, negociez pentru a face lucrul care îmi convine mie, de ce aș negocia altfel?
Din ce poziție aș negocia, dacă nu m-aș prefera pe mine față de tine?
Negociez cu altul pentru că este imposibil să fac tot ce vreau și, dacă aș
putea, fără să fac rău celuilalt, poate aș face-o. De ce nu?
Pot ține la tine și să fiu dispus să cedez puțin pentru că, în afară de a mă
iubi pe mine, te iubesc și pe tine, dar între noi doi, nu e nici o îndoială că
mă prefer pe mine.
Ca și în Calea autode pendenței¹⁰, unde am explicat că există două tipuri de egoism, unul care se opune solida rității (pentru plecare), și altul care coincide cu solidaritatea (pentru întoarcere) și că acesta din urmă se educă, eu cred că și morala se educă și că este bună.
Nu ne naștem știind să ne bucurăm de faptul de a împăr tăși, și nici nu e obligatoriu, dar se poate învăța.
La început, muzica clasică pare aproape stridentă, dar apoi învățăm să-l ascultăm pe Ceaikovski, apoi balet și pe urmă, dacă ne străduim puțin, începe să ne placă muzica barocă; apoi începem să ascultăm muzică
simfonică. Ne educăm auzul și nu pierdem gustul pentru ceea ce ne plăcea înainte, pentru că învățăm. Și creștem până când, să spunem, ascultăm și gustăm opera…
Când nu am fost pregătiți să privim pictura, vedem un tablou renumit și nu îl înțelegem. Dar așa cum învățăm să ascultăm muzică, tot astfel învățăm să înțelegem și pictura. Citim despre pictură și învățăm să privim.
Și morala se învață.
Nimeni nu mă poate face să îmi placă Goya, nimeni nu mă poate obliga să-mi placă Picasso, dar dacă învăț, dacă evoluez, dacă îmi educ bunul-gust, va crește posibilitatea de a-mi plăcea aceste lucruri, voi găsi ceea ce se află
cu adevărat aici, pentru a-l putea extrage și a mă bucura de acest lucru.
Cu cât savurez mai mult, cu atât sunt mai capabil să simt mai multă plăcere și cu atât mai bine este antrenată iubirea mea pentru mine. Dacă faptul de a avea grijă de tine și a-ți da iubire îmi produce plăcere, de ce să nu ne gândim că din însăși căutarea acestei plăceri acționez și exercit iubirea pe care o am pentru tine?
Cum să fie altfel, dacă iubirea pentru tine provine din iubirea pentru mine?
Trebuie să ne dăm seama că în lume există persoane, lucruri și fapte foarte importante, dar nici una mai importantă pentru noi decât noi înșine. Pentru că, fie că ne place, fie că nu ne place, fiecare dintre noi este centrul lumii în care trăiește.
Dacă într-un dialog spui:
– Eu mă țin bine pe poziție pentru că am un nivel ridicat al stimei de sine.
Celălalt îți răspunde:
– Frate, ce tare, cine este psihologul tău?
În schimb, dacă spui:
– Eu mă țin bine pe poziție pentru că sunt foarte egoist.
Celălalt îți răspunde:
– Bucay, ai înnebunit, te-ai prostit, schimbă psihologul!
Pariez din toată inima pentru noi. Dar dacă mă vei forța să aleg…
Între tine și mine… mă aleg pe mine.
Diferența semnalată de autor se referă la verbele amar și querer. (n.red.) Del Nuevo Extremo, Buenos Aires, 2009
Op. cit.
Editura Litera, 2018 (trad. rom. de Irina Brateș)
Atahualpa Yupanqui (cunoscut cântăreț, compozitor, chitarist și scriitor argentinian), referindu-se la prieten „ca la propria persoană în altă piele“.
Del Nuevo Extremo, Buenos Aires, 2009
Op. cit.
Op. cit.
Dr. Jorge Bucay este medic, psihiatru și psihoterapeut format în terapia Gestalt.
