Dacă o eliberează. Dacă Nick sau șeful lui au cea mai mică suspiciune că
Theresa avea cea mai mică idee despre ce era îngropat pe câmpul lor, atunci o vor aresta și o vor acuza de complicitate la crimă.
VP - 250
— Stai liniștit, i-am zis. Vero și cu mine putem avea grijă de copii. Vrei s-o rog pe Georgia să treacă pe la tine, la secție?
Steven a oftat greu.
— Ar fi… ar fi grozav, Finn. Sărută copiii din partea mea. Te sun mâine când aflu mai multe. Și, Finn… a zis el. Îmi pare rău. Pentru toate astea.
— E-n regulă, i-am răspuns. Ne descurcăm noi cumva. Apoi Steven a închis.
— Crezi că Nick suspectează ceva? a întrebat Vero când am lăsat telefonul jos. Se ghemuise în partea cealaltă a canapelei cu o pereche de papuci pufoși și o pijama călduroasă, ținând în brațe o pernuță. Pe ecranul televizorului cu sonorul mut se derulau știri după știri. Titlurile nu se schimbaseră prea mult în ultimele ore.
— Dacă ar fi avut o bănuială, aș fi fost deja pe bancheta din spate a mașinii de poliție, în drum spre secție.
Patricia ar fi fraieră dacă ar mărturisi ceva acum. Dacă e deșteaptă, va ieși la lumină și va spune că a bănuit că mafia a fost implicată în dispariția soțului ei, s-a temut pentru viața ei și s-a ascuns. Poate depune mărturie pentru legăturile dintre soțul ei și afacerile murdare ale lui Feliks, poate încasa asigurarea lui Harris și, apoi, poate trăi o viață lungă și fericită cu Aaron și cu cei trei câini ai lor.
Și Irina Borovkov era probabil încântată. Soțul ei era mort. Problemă
rezolvată.
— Ce se va întâmpla cu Theresa? a întrebat Vero, cu bărbia în pernuță, arătând la fel de ostenită precum mă simțeam și eu. Mă îndoiesc că vreuna dintre noi reușise să doarmă noaptea trecută.
Mi-am lăsat capul pe spătarul canapelei. Întâmplările din noaptea trecută
începeau să mă copleșească.
— Presupun că totul depinde de cât de multe știe. Dacă a luat mită în cunoștință de cauză și a permis mafiei să folosească ferma, atunci e complice la crimele îngropate acolo. Dacă poliția poate dovedi asta, atunci probabil ajunge la închisoare.
— Și asta ar fi chiar atât de rău? a rostit Vero.
Am oftat. Poate gândul ăsta ar fi trebuit să-mi dea un soi de satisfacție măruntă. La urma urmelor, după tot răul făcut familiei noastre, Theresa primea ceea ce merita. Dar nu reușeam să simt asta. Indiferent ce-mi făcuse mie, pentru copiii mei ea însemna ceva, și mă durea sufletul gândindu-mă la ce va trebui să le spun dacă ea va sfârși după gratii. Pentru binele lor, dar și pentru al ei, speram că nu avea nicio idee despre ce voia Feliks de la ea. Și poate o parte din mine – cea mai mare parte – avea această speranță și pentru Steven.
VP - 251
— Sunt sigură că Steven a suferit destul.
Vero a ridicat o sprânceană.
— Crezi că se va întoarce în genunchi aici?
Am ridicat din umeri.
— Poate suna la ușă, la fel ca oricine altcineva, și aștepta să vadă dacă
deschid.
VP - 252
Capitolul 41
A doua zi dimineață, Georgia a apărut la ușa mea cu pungi sub ochi și cu o cutie cu gogoși glazurate sub braț. Cică stătuse toată noaptea la secție, cu Steven.
Am pus de cafea în timp ce ea îmi spunea ultimele noutăți. Procuratura i-a oferit Theresei o înțelegere: tot ce știe despre Feliks și operațiunile lui – și legăturile ei cu acestea – în schimbul unor acuzații mai puțin grave. Probabil nu-și va putea păstra licența de agent imobiliar, dar măcar nu va petrece nicio noapte în închisoare. Theresei nu i-a fost prea greu să se hotărască și a stat toată noaptea la poliție dând declarații.
Georgia și cu mine ne-am luat cănile cu cafea și gogoșile și ne-am dus în sufragerie. Era mai ușor să purtăm conversația asta una lângă alta, pe canapea, decât față-n față, la masă. Așa, nu va trebui să mă uit în ochii ei. S-a lăsat pe o pernuță, lângă mine, sorbindu-și cafeaua și povestindu-mi ce știa, între două
mușcături din gogoașă.
Din câte citise în declarația Theresei, Feliks o angajase să-i găsească o parcelă
de teren. I-a spus că voia să-l ia în arendă, nu să-l cumpere, și nu a știut niciodată care sunt adevăratele lui scopuri. Nu a știut decât că trebuia să
îngroape ceva pentru o scurtă perioadă. A presupus că ascundea droguri și a susținut că nu ar fi fost niciodată de acord să îl lase pe Feliks să folosească ferma lui Steven dacă ar fi știut că era pentru îngroparea unor cadavre. Acceptase să-i închirieze lui Feliks terenul în paragină pentru câteva luni cu o sumă mare de bani cash, prima tranșă fiind banii găsiți de Steven în sertarul ei cu lenjerie.
Steven a presupus că Theresa și Feliks aveau o aventură. Și nu s-a înșelat. Da, Theresa avea un alibi pentru noaptea în care Harris Mickler a fost omorât.
Sărbătorea înțelegerea încheiată cu Feliks la o șampanie, pe bancheta din spate a limuzinei lui, la ferma de gazon a lui Steven. Așa a ajuns Nick să descopere pământul și gazonul lipite de caroserie. După primul raport al medicului legist, Harris a fost probabil îngropat în noaptea aceea, celelalte patru victime la două, trei zile după aceea, iar Andrei Borovkov recent, adică în ultimele treizeci și șase de ore. Toate, cu excepția uneia, fuseseră împușcate în cap de aproape.
Va dura ceva, mi-a explicat Georgia, până când va fi elucidată moartea lui Harris. Dar Feliks va fi acuzat, se pare, de toate cele șase crime.
— Nick ce crede că s-a întâmplat?
VP - 253
— Teoria este că Andrei a primit sarcina să omoare primele cinci victime pentru Feliks, apoi Feliks a pus să fie omorât Andrei ca să-și acopere urmele.
