Începea bine. Nu eram decât de o oră acolo și mă călcau toți pe nervi, începând cu sora mea!
― Păi, modemul, internetul, toate astea! Comunicarea cu lumea
exterioară, îți spune ceva?
― Nu există, mi-a răspuns sec.
― Nu pentru mult timp! am replicat, îngrozită.
I-am sunat pe părinți, fără să stau pe gânduri.
― Yaël a mea! a exclamat tata. Alice ne-a spus că vii la Mica Floare! Cum ți se pare casa?
― Foarte bine, tată!
― Să dai o raită prin hambar, aș vrea părerea ta…
― Vom vedea, l-am întrerupt. N-ai instalat internet?
― Cui i-ar fi folosit?
Mie. Și, ca de obicei, mi-am pierdut curajul în fața tatei.
― Vrei să vorbești cu mama?
― Nu, o sun altă dată, vă pup.
― Suntem fericiți să te știm acasă.
Ce-aveau toți de-mi spuneau asta? Deveneachiar supărător.
Imediat ce am închis, mi-am stabilit tabăra în sufragerie, mai precis pe masa din sufragerie, mă gândisem că n-o să las situația să
se înrăutățească, trebuie să provoci destinul. Mi-am instalat hot spot-ul, rugându-l pe bunul Dumnezeu ca rețeaua să nu facă prea multe figuri. M-am simțit mai bine când în sfârșit am putut să mă
conectez la serverul agenției, ca și cum aerul ar fi devenit mai respirabil. Niciun mail nou în cutia mea poștală; de neînțeles. Doar dacă Bertrand nu reacționase repede: putea foarte bine să
redirecționeze toată corespondența mea spre cutia lui poștală —
reacție care ar fi putut să-i dovedească fermitatea. Am hotărât să-i scriu:
Bertrand,
Te rog încă o dată să mă scuzi pentru puseul de oboseală de lasfârșitul săptămânii trecute, nu se va mai repeta.
Ai putea să-mi reactivezi mail-urile? Aș dori să fiu la curent cumersul dosarelor mele cât timp sunt în Lourmarin. Îți mulțumescanticipat.
Cum a decurs semnarea contractului cu clientul nostru dinaceastă dimineață? E mulțumit de prestație?
În așteptarea veștilor de la tine,A ta,
Yaël
Apoi, mi-am îndreptat atenția spre Gabriel. Ca să mă întorc mai repede la agenție eram gata chiar să mă fac preș în fața acestui ticălos! L-am trecut pe Bertrand în copy.
Bună ziua, Gabriel
Sper că semnarea contractului vă mulțumește. Vă doresc o marereușită cu această nouă investiție.
Voiam să-mi cer scuze pentru delăsarea mea de vineri. Sper să
pot colabora din nou cu dumneavoastră foarte curând. Acum nu mă
aflu în Paris. Dar voi fi disponibilă dacă aveți nevoie de serviciilemele.Transmiteți-i salutările mele soției dumneavoastră, îi voi faceneapărat o vizită la Atelier.
A dumneavoastră,
Yaël
Nu-mi mai rămânea decât să aștept. Am ridicat nasul din ecran și am văzut activitate în jur: un adevărat furnicar. Toți treceau prin fața mea cu brațele încărcate de farfurii și de mâncare. Când o să se termine asta? E cât pentru un regiment!
― La masă! a exclamat Cédric.
― E valabil și pentru tine, mi-a spus Jeanne bătând cu palma în masă. De nevoie și fără niciun chef, m-am dus pe terasă, unde masa era așezată. Copiii, încă în costume de baie, erau serviți de mamele lor. Iar Adrien și Cédric se grăbeau să se așeze, și ei tot în slip și cu bustul gol, așteptând cu siguranță să fie serviți de soțiile lor. Doar că
Jeanne le-a aruncat o privire furibundă. Pe fază, Adrien a intrat în casă și s-a întors cu două tricouri. Așa e mai bine, i-a felicitat ea.
― Pe noi nu ne-ar deranja să mâncați cu sânii goi, i-a răspuns soțul ei.
