Îți vine să te întrebi dacă locuiește cineva aici. Nu, serios, îți jur, ar putea fi un apartament-fantomă! Înțeleg mai bine de ce îi spun ceilalți laborator.
― Mai râzi mult de mine?
A râs și mai tare, s-a ridicat pe canapea și s-a lungit peste mine.
― Este de ajuns, la cât de puțin stau aici, m-am apărat. În unele seri m-am gândit chiar să dorm la birou. Mi-ar ușura lucrurile!
S-a ridicat sprijinindu-se în mâini și m-a privit cu un aer inchizitorial.
― Ai făcut-o deja cu șeful tău?
Am ridicat sprâncenele câteva secunde înainte să pricep.
― Nu! i-am răspuns, cu o expresie de dezgust. Ești nebun?
― Având în vedere cât timp petreceți împreună…
― Niciodată nu mi-a trecut asta prin cap. Deși, nu arată rău, pentru vârsta lui… Am tăcut și l-am privit mai atentă; fără să fie întru totul serios, expresia lui nu era departe de a arăta supărare.
Incredibil.
― Ești gelos!?
― Deloc!
Chicoteam ca o adolescentă.
― Reaua-credință masculină. Ești incredibil!
― Mă informez în legătură cu ce ai făcut în anii din urmă, asta-i tot, mi-a spus cu un zâmbet de copil prins făcând o boacănă. Sunt totuși două, trei lucruri pe care nu le înțeleg la tine.
I-am înconjurat gâtul cu brațele, l-am tras spre mine și l-am sărutat. Sărutul nostru a devenit mai intens, l-am ținut captiv între picioarele mele, dorința ne biciuia pe amândoi. Cu toate acestea, Marc s-a îndepărtat și și-a așezat obrazul pe pieptul meu.
― E târziu, a oftat înainte să ridice capul. Te scoli devreme mâine dimineață, am să te las să dormi.
În adâncul meu, muream de dorința de a-i spune să rămână cu mine toată noaptea, dar m-am abținut. Eram pe punctul să cad într-o prăpastie din care îmi va fi greu să ies, dacă mai continuam așa.
― Ai dreptate, i-am răspuns dându-i drumul.
S-a ridicat, s-a dus în camera mea și și-a luat și celelalte haine.
Între timp, eu am strâns resturile cinei. Câteva minute după aceea, l-am însoțit până la ușa de la intrare.
― Am petrecut o seară minunată, Marc.
Am tras de pulover ca să-mi acopăr picioarele. Mi-a zâmbit și mi-a trecut mâna prin părul ciufulit, apoi m-a sărutat pe obraz.
― Somn ușor.
Și a plecat. Împleticindu-mă, am stins luminile din apartament, m-am dus direct la culcare și m-am cufundat imediat în somn.
10
La sfârșitul lui octombrie, Bertrand m-a trimis pe mine în locul lui la întâlnirea cu contabilul agenției. Niciodată nu avusese nimeni acces la cifre și finanțe. Eram așadar singura care obținuse acest privilegiu și certitudinea că agenția nu se afla în criză! În pofida plictiselii pe care o simțeam ivindu-se, eram mai mândră ca oricând de încrederea pe care mi-o acorda Bertrand.
Chiar dacă nu era genul care să vorbească despre viața sa personală sau despre micile secrete ale salariaților săi, mă temeam în fiecare clipă de o întrebare în legătură cu Marc sau cu timpul meu liber. Degeaba eram permanent în alertă, habar n-aveam ce i-aș fi răspuns. La urma urmei, asta nu-l privea! M-am înșelat amarnic, nu a făcut nicio remarcă și atitudinea lui față de mine nu s-a schimbat câtuși de puțin. Gândul îmi era doar la seara petrecută în doi, întrebându-mă ce făcea Marc; mi-l închipuiam în magazin, împreună cu bunicul lui. Aș fi vrut să știu dacă se gândea la mine și unde ne vor duce toate acestea. Nu mă suna, iar eu amânam la maximum momentul în care s-o fac, ca să pun un pic de distanță și să-mi testez rezistența la dominația pe care deja părea s-o aibă
asupra mea. Cu toate acestea, când închideam ochii în pat, fără să
mai fie nevoie să lupt sau să folosesc artificii, nu mă gândeam decât la el, îmi lipsea; asta nu era bine. În mod ciudat, nu mai adormisem atât de ușor de ani de zile.
În sâmbăta aceea, când mă întorceam de la piscină nu mă
grăbeam. Fără să știu de ce, privirea mi-a fost atrasă ca un magnet de o familie care își făcea cumpărăturile de sâmbătă, copiii erau dezlănțuiți, iar părinților li se citea pe față iubirea pentru copiii lor și
supărarea că se treziseră prea devreme într-o dimineață de weekend. Femeia a simțit probabil că mă uitam la ea și mi-a aruncat o privire nu tocmai prietenoasă, răutăcioasă; avea cam aceeași vârstă ca mine, probabil își spunea că mă mândream cu ținuta mea sport ultimul răcnet, înainte să mă întorc în propriul apartament decorat și impecabil ordonat ca să fac un duș care ar putea să
dureze mai mult de o oră, timp în care nu mă va deranja nimeni, și că pe urmă, dacă voiam, puteam să profit de ultimele raze de soare autumnal și să-mi mănânc sendvișul cald cu brânză, jambon și ou ochi la terasă, înainte să intru în câteva magazine și să cheltui toți banii câștigați muncind din greu. Își zicea probabil că seara mă vor duce să mănânc într-un restaurant la modă, într-o superbă ținută a vreunui creator, cu prietenii, frumoși, liberi, fără angajamente și poate chiar îmi voi găsi un partener de o seară care mă va duce în al nouălea cer. În vreme ce ei voi alerga toată ziua de la o activitate la alta, înainte să bage copiii în baie și să se trezească cu mai multă apă
în afara decât înăuntrul căzii; ea se va enerva pe soțul ei care, cât timp baia se transforma în piscină, își acordase o mică pauză în fața televizorului, căci erau așteptați la niște prieteni la masă, chiar acei prieteni care vor fi la aceeași oră panicați pentru că nimic nu era gata. Va ajunge în cele din urmă în camera de zi, zbierând la iubirea vieții ei pentru că va trebui să se pregătească pe fugă și pentru că se considera urâtă, iar el îi va răspunde că arăta bine așa cum era, că
nu avea nevoie să facă nimic, ea îi va răspunde că nici el nu credea niciun cuvânt din ce spunea și totul se va sfârși cu hohote de râs.
Seara, la prietenii lor, vor vorbi despre copii, ca întotdeauna, dar și despre destinația următoarei vacanțe la schi, împărtășindu-și planurile de a face economii, pentru că să crești copii la Paris „of…
nu mai pot, am impresia că-mi petrec timpul plătind!“… Și apoi vor vorbi și unii, și ceilalți despre serviciu, criticându-și șefii, visând la pensionare, numărând zilele de concediu sau de reducere a timpului de lucru care le rămâneau. Se vor întoarce acasă dându-și seama că este foarte târziu, chiar dacă au petrecut o seară
frumoasă, căci a doua zi va fi un infern cu copiii. El o va întreba pe
