Matt a reuşit cumva să scoată cuţitul din buzunar, dar nu a reuşit să-1 prindă
de mâner pentru că Gavin îl lovea cu înverşunare; cuţitul i-a alunecat printre degete şi dus a fost. Apoi Matt a trebuit să se târască disperat ca să scape de loviturile de ciocan care-1 izbeau în spatele lipsit de apărare, în rinichi, pe braţe, gemând de durere şi încercând să-şi apere capul şi nici nu şi-a dat seama cum a apucat o unealtă, un fel de daltă de vreo
treizeci de centimetri lungime şi, orbeşte, s-a întors să-şi lovească atacatorul, nimerindu-1 pe Gavin în obraz, iar vârful dălţii a alunecat spre ochiul lui stâng şi i l-a străpuns. Cuprins de durere şi de furie, Gavin a scos un urlet animalic. Sângele îi acoperea faţa. Matt ţinea dalta cu mâinile tremurânde, dar nu avea puterea, sau poate voinţa, să vâre dalta şi-n celălalt ochi al lui Gavin; ezitarea i-a fost fatală, căci Gavin i-a dat imediat o lovitură în cap şi l-a trântit la pământ. Acum lui îi curgea sângele şuvoi din creştet, era ameţit de durere şi iar s-a târât pe coate şi pe genunchi, disperat să se salveze, în timp ce din spatele lui se auzeau urlete furioase.
- Eu sunt NUME NECUNOSCUT. Eu sunt NUME
NECUNOSCUT.
Dintr-odată, în aer s-a răspândit un miros puternic de kerosen. O explozie molatică şi focul s-a aprins. De nicăieri... rotocoale de fum, explozie şi apoi flăcări trosnind. Matt s-a trezit uimit că hainele şi părul îi erau cuprinse de flăcări. A încercat să fugă din calea pericolului, aşa cum ar încerca un copil să fugă din calea primejdiei, dar unde să găsească adăpost? Unde nu s-ar fi putut întinde braţele de foc, într-un loc ferit, sub tractor, în spatele anvelopelor uzate... Avea vaga idee că prin apropiere exista un ochi de apă, o băltoacă, un iaz întunecat în care se putea salva, dacă plonja în el. Se ţâra pe podeaua de pământ ce se înclina, ba chiar devenind verticală şi făcându-1 să se răstoarne, cădea, era mistuit de flăcări, tot mai multe flăcări pe măsură ce zdrenţele înmuiate în kerosen se aprindeau, la fel şi grămezile de fân uscat. Matt a rămas singur în hambarul aprins, duşmanul său, clătinându-se pe picioare, reuşise să scape şi să tragă uşa după el, iar Matt nu avea putere să forţeze uşa ca să o deschidă, abia de a izbutit să se ridice în genunchi ca să
apuce mânerul, cu unghiile înfipte în aşchii. Avea senzaţia că îşi vede gândurile ca în cărţile de benzi desenate, învăluite în rotocoale: nu e corect, ce trist că el trebuia să moară, iar Gavin, duşmanul său, să scape cu viaţă. Era de părere că moartea asta cumplită ar fi fost mai uşor de acceptat dacă duşmanul lui ar fi murit odată cu el.
în urechi se stingeau strigătele sugrumate, din ce în ce mai pierdute ale manechinelor. Salveazâ-ne! Salvează-ne! Nu ne părăsi!
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit Matt McBride înainte ca pământul de sub el să se deschidă şi să-1 înghită cu totul.
42
NUME NECUNOSCUT. Ameţit & rănit, s-a târât şi a reuşit să se salveze. Ochiul lui, ochiul lui!... împieliţatul de duşman îi luase ochiul. & sângele fierbinte îi curgea pe faţă, & gustul lui sărat & teribil îi umplea gura. Cu toate astea, triumful era al lui. Se luase la trântă cu însuşi Diavolul & scăpase cu viaţă.
Poticnindu-se acum prin stuf, prin tufişuri & la lumina lunii de după nori, gâfâind, scâncind de durere, cu vederea rămasă într-un singur ochi & aceea ştearsă &
distorsionată, a reuşit totuşi să găsească direcţia spre camioneta ascunsă pe drumul abandonat. & iată cum NUME NECUNOSCUT scăpase şi de data asta.
NUME NECUNOSCUT. însuşi ÎNGERUL MÂNIEI, înverşunat să
se răzbune.
Nu mă vei încătuşa. Am scăpat de tine pentru totdeauna.
Cum de se-ntâmplase aşa ceva, nu putea să înţeleagă! Figurile sale sacre să fie distruse de nevoie, & totuşi atât de crud. O asemenea pierdere nu mai putea fi niciodată recuperată.
Nu ştiuse dinainte, nu i se arătase nicio viziune care să-l călă-uzească. Cum avea să lovească teribila sabie de foc. & instru-mentul ANIHILĂRII chiar din mâinile lui tremurânde. Femeiuşcă îl trădase, aşa credea. Femeiuşcă Brough. Dar acum nu avea vreme să se gândească la ce pedeapsă să le rezerve ei & băiatului. Pentru că NUME
NECUNOSCUT trebuia mai întâi să se pună la adăpost de duşmani, ca să nu-l batjocorească & să-l pună la pământ, ca pe un animal nenorocit. Din tot ce fusese nu rămăseseră decât ruşinea & batjocura. în Barrens îşi va găsi scăparea & acolo va birui. Doar că: ochiul îi sângera, & alte răni îi sângerau, & mintea-i era înceţoşată, & Căsătoria raiului cu iadul, munca lui de-o viaţă, era distrusă. Prigonit ca un şobolan
& ce-i mai rămânea de făcut decât să se ghemuiască singur prin mlaştina fără sfârşit.
& duşmanii l-ar fi putut căuta până şi acolo, cu copoi & elicoptere, ştia el. Căci a lor era puterea & influenţa în stat, & el nu e decât un om care a avut o viziune: NUME NECUNOSCUT. Acum totul s-a sfârşit, totul s-a isprăvit. & iată că pe întunericul autostrăzii, în vehiculul care se căznea ca o fiară vătămată să ia viraje & să-l ducă
departe, & cu motorul obosit, lui NUME NECUNOSCUT i s-a arătat O VIZIUNE, lui care era ÎNGERUL MÂNIEI îmbătat de setea de răzbunare & dreptate.
Nu e nevoie să mergi mai departe.
Viaţa ta pe pământ s-a isprăvit.
Tot ce ţi-a rămas nu-s decât ruşinea & ochii zeflemitori.
Tot ce ţi-a rămas sunt cătuşele & închisoarea. Tot ce ţi-a rămas e cuşca morţii zăvorâtă de duşmani. & logica acestor gânduri i-a uns rănile dureroase ca un balsam.
& dreptatea acestor gânduri. NUME NECUNOSCUT trebuie să se purifice.
Nu ştia prea bine unde s-ar fi putut afla. Nu la prea mulţi kilometri de Clinton Falls, pentru că nu avusese destulă forţă să conducă camioneta, creierul îi era confuz & oasele rupte, & tăie-tura de pe faţă lividă de durere. Să fi fost pe undeva prin ţinutul Somerset, prin apropiere de Blawenburg, într-un peisaj rural care nu-i era familiar,
& cine să ştie câţi kilometri & ore ar mai fi trebuit să reziste până la Pine Barrens unde şi-ar putea găsi refugiul, & totuşi nu putea să meargă pe jos până acolo, nu în starea de acum; & în cele din urmă camioneta Ford a hurducăit până s-a oprit de tot
pe marginea drumului, & motorul nu a mai vrut să pornească. Viaţa ta pe pământ s-a isprăvit.
& iată cum NUME NECUNOSCUT, cu calm, a turnat peste el, peste hainele & barba însângerată o canistră cu kerosen. & în interiorul cabinei. & calm, aşezat în faţa volanului, a luat din nou cutia cu chibrituri & cu degete tremurânde, a reuşit să
scapere un singur chibrit.
& cu SABIA DE FOC asupra lui, sub forma arzândă a unei figuri care era însuşi NUME NECUNOSCUT, & explozia a venit ca din Ceruri să mistuie vehiculul, care, la răsărit, avea să ardă încă mocnit atunci când un şofer avea să-l descopere. & scormonind printre resturi, nu aveau să mai fie găsite decât rămăşiţele carbonizate şi arse ale spiritului nemuritor care fusese NUME NECUNOSCUT, simplul înveliş & pielea năpârlită a muritorului. Nu mă vei încătuşa. Am scăpat de tine pentru totdeauna.
EPILOG
Viaţa de după moarte
Nighthawk. Prea încăpăţânat ca să moară.
S-a salvat, deşi niciodată nu avea să-si aducă aminte cum.
Făcuse el cumva să deschidă uşa. Să se târască afară. Şi să se mai târască încă
vreo cinci metri până într-un loc ferit de foc, cazând în stare de şoc în iarbă aspră, în noroi. Hainele-i ardeau, la fel şi părul. Ţipa şi se rostogolea în iarbă udă, în noroi, doar ca să îşi salveze viaţa. Cu carnea arsă, cu mâinile şi picioarele sfâşiate.
Prea încăpăţânat ca să moară. Nu încă.
