12:30
Odihnă:
13:30
NOUA TU:
14:00
E vremea să mergi
la cumpărături!
Fără îndoială mă înșelam, mi-am spus închizând telefonul.
La televizor, actorii ședeau în centrul unei scene colorate ca o acadea și răspundeau la un chestionar-fulger. Era dat așa de încet, că abia îi auzeam, dar ecranul era plin de activitate.
Midoriko ședea încruntată, cu bărbia sprijinită de genunchi.
— Midoriko, nici măcar nu-mi pot închipui ce-ți trece în clipa asta prin minte.
Midoriko a ridicat privirea.
— Dar, crede-mă, n-ai de ce să te îngrijorezi, i-am spus, străduindu-mă să zâmbesc. Din experiența mea, ori de câte ori sunt convinsă c-o să se întâmple un lucru, bun sau nu, are loc o vrajă și lucrul respectiv nu se mai întâmplă. Cel puțin, așa e în cazul meu de fiecare dată. De exemplu…
Midoriko nu părea convinsă.
— Ce zici de cutremure? Cutremurele au loc tot timpul, dar când vine unul nu se așteaptă nimeni. Nimeni de pe planetă nu credea că e pe cale să se producă un cutremur.
Înțelegi ce vreau să zic? Dar exact atunci e cutremur, când te așteptai cel mai puțin la asta, de parcă ar fi pândit momentul în care o să te uiți în altă parte.
Midoriko mi-a aruncat o privire ciudată, ca și cum nu știa ce să înțeleagă din toată povestea.
— Ca acum, de exemplu. Nu-i cutremur, nu? Pentru că
vorbim despre el. Nu că aș putea dovedi, pentru că nu poți să
întrebi după un cutremur la ce se gândea fiecare cu un minut înainte, dar uneori faptul că nu putem dovedi un lucru îl dovedește, într-un fel…
Midoriko a părut să-mi rumege un pic teoria. Între timp, mi-am dat seama că nu știu ce înseamnă de fapt „vrajă”. Însă
când m-am ridicat să verific, Midoriko m-a prins de poalele bluzei, trăgându-mă în jos.
— Nu-ți face griji, am râs. Nu plec nicăieri.
Am luat de pe birou dicționarul electronic și m-am așezat la loc. Îl am de câțiva ani, de la o tombolă la galeria comercială
de pe stradă. Premiul trei. Nu are ecran cu LED, dar e ușor de folosit, o adevărată bijuterie.
Am tastat „vrajă” și am citit definiția:
vrajă, s.f.: Mijloc magic folosit pentru a influența și a răsturna ordinea firească a lucrurilor. A fi vrăjit: a fi scris, ursit, predestinat.
Asta m-a făcut să caut „ursită”. Articolul era lung și aproape că umplea ecranul mic, dar iată cum începea: ursită, s.f.: Forță supranaturală despre care se crede că
predetermină desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; fatalitate.
Când i-am citit definiția, Midoriko a încuviințat energic. A luat de la mine dicționarul și a căutat altceva. Lipită de ecran, căuta un cuvânt după altul, apoi ceva s-a potrivit. A ridicat privirea spre mine, cu ochii strălucitori. Era ca și cum găsise cuvintele pentru gândurile care i se învârteau prin cap și se asigurase că fiecare dintre ele era corect. Sincer uimită de direcția în care o purtase șirul gândurilor, se uita din nou la ecran cu ochii larg deschiși. Când am întrebat-o ce nu era în ordine, a părut amețită. N-a răspuns. Doar și-a scuturat capul.
Mi-am luat înapoi dicționarul și am căutat altceva.
— Hei, uite aici. Ideograma „destin” seamănă mult cu
„verde”. Și „fatal”? Bine, zice că inițial a însemnat „stabilit de soartă” și „amenințător”, dar mai poate să însemne și „care provoacă moartea”. Ca în „accident fatal”. Mda, are sens. Se întâmplă în fiecare zi. Următorul: „ucidere”. Se întâmplă tot timpul. În fiecare zi. Adică, pe undeva, cineva tocmai a fost
ucis. Hei, știai că o mulțime de ucigași folosesc cuțite de bucătărie? Ştiai că se verifică întotdeauna modul în care țineau cuțitul? Adică, dacă lama e îndreptată în sus sau în jos.
Așa se stabilește dacă a fost omucidere de gradul întâi sau al doilea. Judecătorii iau foarte în serios genul ăsta de lucruri.
Vorbesc serios. Un cunoscut de-al meu…
Mi-am dat seama că lucrurile scăpau de sub control. Ca să
ne revenim un pic, am propus să ne uităm la ceva îngrozitor, genul de cuvânt care îți dă fiori.
Măcel. Osândă. Flăcările iadului. Monstruozitate. Ne apropiasem atât de mult de micul ecran cu cristale lichide, încât ne-am ciocnit cap în cap.
— Bun, următorul… Dar e aiurea, când te gândești mai bine. Nu vorbesc despre cei care sunt pe moarte, ori sunt uciși sau așa ceva, dar în clipa asta sunt oameni care trec prin tot soiul de suferințe. Cum e, știu eu, tortura. Sunt oameni sfârtecați sau cărora li se scot ochii. Toate astea se întâmplă
