Vocea lui arăta că-i trecuse furia.

— O să mergem în San Francisco. Florile din păr sunt opţionale, adăugă el, după care nu se mai auzi nimic.

Shadow puse telefonul pe covor şi se aşeză. Era ora şase dimineaţa, afară încă domnea bezna. Se ridică de pe canapea tremurând. Auzea vântul care şuieră pe deasupra lacului îngheţat. Şi auzea pe cineva plângând, despărţit de el doar de grosimea unui perete. Era convins că este vorba de Marguerite Olsen, iar suspinele ei insistente, fără putere, îi zdrobeau sufletul.

Shadow se duse în baie şi urină, apoi se întoarse în dormitor şi închise uşa, ca să nu mai audă plânsul femeii.

Afară vântul urla şi se văita, de parcă şi el ar fi căutat un copil dispărut.

San Francisco în ianuarie era incredibil de călduros, suficient de călduros încât sudoarea să se prelingă pe spatele lui Shadow. Wednesday purta un costum albastru-închis şi o pereche de ochelari cu ramă de aur, care-l făceau să arate ca un avocat din lumea spectacolelor.

Mergeau pe jos pe Haight Street. Oamenii străzii, prostituatele şi găinarii îi priveau, dar niciunul dintre ei nu întinse un pahar cu mărunţiş către ei, niciunul nu le ceru nimic.

Wednesday era îmbufnat. Shadow îşi dăduse seama imediat că nu-i trecuse furia, şi de aceea nu-l întrebase nimic atunci când Lincolnul negru oprise în dimineaţa aceea în faţa apartamentului. Nu discutaseră în drum spre aeroport.

Shadow se simţise uşurat văzând că Wednesday călătorea la clasa întâi, iar el împreună cu gloata.

Acum, după-amiaza se apropia de sfârşit. Shadow nu mai fusese în San Francisco din copilărie, iar de atunci îl văzuse doar ca fundal în filme, şi de aceea era uimit cât de familiar i se părea totul, cât de pline de culoare şi de unice erau casele

de lemn, cât de abrupte erau colinele şi cât de mult te simţeai aici altfel decât în alte părţi.

— Mi-e greu să cred că face parte din aceeaşi ţară cu Lakeside, zise el.

Wednesday îl privi, apoi spuse:

— Nu face. San Francisco nu-i în aceeaşi ţară cu Lakeside, după cum New Orleans nu-i în aceeaşi ţară cu New York, nici Miami cu Minneapolis.

— Aşa stau lucrurile?

— Chiar aşa. Sigur, au în comun anumite simboluri culturale – banii, un guvern federal, distracţiile… evident, e acelaşi teritoriu –, dar iluzia că-i o singură ţară o dau bancnotele, The Tonight Show80 şi McDonald’s. Să fii amabil cu doamna pe care o vom vizita, continuă el în timp ce se apropiau de un parc aflat la capătul străzii. Dar nu prea amabil.

— O să fiu distant, zise Shadow.

Apoi păşiră pe iarbă.

O fată care nu avea mai mult de paisprezece ani, cu părul vopsit în verde, portocaliu şi roz, se uită la ei. Ţinea lângă ea un câine vagabond, legat cu o bucată de sfoară pe post de zgardă. Fata părea mai flămândă decât câinele. Acesta lătră

la ei, apoi dădu din coadă.

Shadow îi întinse fetei o bancnotă de un dolar. Puştoaica se uită la hârtie ca şi cum n-ar fi ştiut prea bine ce-i.

— Cumpără-i câinelui de mâncare cu banii ăştia, îi sugeră

Shadow, iar fata dădu din cap şi zâmbi.

— O să fiu foarte sincer, zise Wednesday. Trebuie să fii foarte atent cu doamna pe care o vom vizita. S-ar putea să-i cazi cu tronc, iar asta ar fi nasol.

— E prietena ta?

— Nu mi-aş dori asta nici pentru toate jucăriile de plastic din China, răspunse amuzat Wednesday.

Se părea că-i trecuse supărarea – sau o păstra pentru 80 The Tonight Show – emisiune de televiziune de tip talk-show, lansată în 1954 şi având cea mai îndelungată difuzare din istorie.

viitor. Shadow bănuia că furia era motorul care-l ţinea pe Wednesday în funcţiune.

Pe iarbă, sub un copac, stătea o femeie. Înaintea ei era întinsă o faţă de masă din hârtie, iar pe aceasta se aflau mai multe farfurii din plastic.

Femeia nu era grasă, nici vorbă să fie grasă, era rotunjoară. Avea părul atât de deschis la culoare, încât părea alb, avea plete blonde platinate care ar fi putut aparţine unei starlete de cinema moarte de mult, mai avea buzele rujate în stacojiu şi ar fi putut avea orice vârstă între douăzeci şi cinci şi cincizeci de ani.

În timp ce se apropiau de ea, femeia alegea ouă umplute dintr-o farfurie. Se uită în sus spre Wednesday, puse de-o parte ouăle şi-şi şterse mâna.

— Salut, tâlhar bătrân, zise ea, însă zâmbi în timp ce vorbea, iar Wednesday făcu o plecăciune adâncă, îi luă mâna şi o duse la buze.

— Arăţi divin, spuse el.

— Şi cum altfel aş putea să arăt? întrebă ea, cu o voce dulce. Oricum, nu contează, eşti un mincinos. New Orleans a fost o greşeală imensă, m-am îngrăşat cu cincisprezece kilograme! Jur! Mi-am dat seama că trebuie să plec când am început să merg ca o raţă. Coapsele mi se freacă pe interior când merg, vă puteţi imagina aşa ceva?

Ultima propoziţie îi fusese adresată lui Shadow, care nu avea idee ce să răspundă şi simţi cum roşeşte. Femeia râse, încântată.

— A roşit! Wednesday, scumpule, mi-ai adus un tip care roşeşte! Ce frumos din partea ta! Cum îl cheamă?

— El e Shadow, răspunse Wednesday, care părea că se amuză văzând stânjeneala lui Shadow. Shadow, salut-o pe Easter81!

Shadow mormăi ceva ce ar fi putut fi considerat salut, iar femeia îi zâmbi din nou. Shadow se simţea ca şi cum ar fi fost prins în lumina farurilor – a celor orbitoare, folosite de braconierii ce vânează căprioare, pentru ca animalele să

81 Easter – „Paşte”, în limba engleză.

încremenească înainte de a le împuşca. Simţea parfumul ei din locul în care se afla, un amestec ameţitor de iasomie şi caprifoi, de lapte îndulcit şi piele de femeie.

— Cum îţi merge? întrebă Wednesday.

Femeia – Easter – izbucni într-un râs profund, din gât, din tot trupul, plin de veselie. Cum să nu-ţi placă cineva care râdea astfel?

— Foarte bine, zise ea. Dar ţie, lup bătrân?

— Speram să obţin sprijinul tău.

— Îţi pierzi timpul de pomană.

— Măcar ascultă-mă, înainte de a mă goni.

— N-are niciun rost. Te osteneşti degeaba.

Femeia uită apoi la Shadow.

— Te rog să te aşezi şi să te serveşti din mâncare. Ia o farfurie şi umple-o bine. Toate-s bune. Ouă, pui fript, curry cu pui, salată de pui, iar aici e iepure de casă, iepurele rece e delicios, iar în castronul ăsta e tocană de iepure de câmp –

ce-ar fi să-ţi umplu eu o farfurie?