Şi asta şi făcu – luă o farfurie de plastic, o umplu cu mâncare şi i-o dădu. Apoi se uită la Wednesday şi-l întrebă:

— Tu nu mănânci?

— Sunt la dispoziţia ta, draga mea, răspunse acesta.

— Tu mănânci atâta rahat, că-i de mirare că nu eşti cafeniu, îi zise ea, şi-i întinse o farfurie goală. Poftim, serveşte-te!

Soarele după-amiezii, care o lumina din spate, ardea în părul ei, transformându-l într-o aură de platină.

— Shadow… zise ea mestecând cu poftă un copan de pui.

Ce nume dulce! De ce ţi se spune Shadow?

Shadow îşi linse buzele, ca să le umezească, apoi răspunse:

— Pe când eram copil, locuiam împreună cu mama mea la diferite ambasade ale Americii – adică ea era secretară – şi ne mutam mereu dintr-un oraş în altul, prin Nordul Europei.

Apoi mama s-a îmbolnăvit şi s-a pensionat anticipat. Ne-am întors în Statele Unite. N-am ştiut niciodată ce să discut cu alţi copii, aşa că-mi alegeam nişte adulţi pe care-i urmăream peste tot, fără să spun nimic. Presupun că simţeam nevoia de

companie. Nu ştiu care-i explicaţia, eram un copilaş.

— Ai crescut, zise femeia.

— Da, o aprobă Shadow. Am crescut.

Easter se întoarse spre Wednesday, care hăpăia de zor dintr-un castron în care părea că se află mâncare rece de bame.

— Ăsta-i băiatul care i-a supărat pe toţi?

— Ai aflat?

— Ştiu să-mi ciulesc urechile, îi răspunse ea.

Apoi i se adresă lui Shadow:

— Fereşte-te din calea lor. Pe aici există prea multe societăţi secrete, iar indivizii ăia nu ştiu ce-i loialitatea sau dragostea. Toţi sunt în aceeaşi barcă, guvern, oameni de afaceri, persoane independente. Sunt de toate categoriile, de la cei care abia se pricep la ceva la cei teribil de periculoşi.

Lup bătrân, am auzit o glumă care s-ar putea să-ţi placă.

Cum ştii că CIA n-a fost implicată în asasinarea lui Kennedy?

— Am auzit-o şi eu, îi răspunse Wednesday.

— Păcat, oftă ea, şi-şi îndreptă atenţia din nou către Shadow. Dar circul cu agenţii secreţi e altceva. Indivizii există

pentru că toată lumea ştie că trebuie să existe.

Goli apoi un pahar de carton plin cu un lichid ce părea că-i vin alb, iar după aceea se ridică în picioare.

— Shadow e un nume bun. Acum aş vrea o cafeluţă

mocca. Hai să mergem, zise ea, îndepărtându-se.

— Şi mâncarea? întrebă Wednesday. Nu poţi s-o laşi aşa.

Femeia îi zâmbi, îi arătă fetiţa care stătea lângă câine, după care întinse mâna către vecinătăţi şi către restul lumii, iar în final zise:

— Să se hrănească şi ei.

Apoi plecă, urmată de Wednesday şi de Shadow.

— Să ţii minte, îi spuse ea lui Wednesday în timp ce mergeau. Eu sunt bogată. Şi arăt bine. De ce te-aş ajuta?

— Eşti una dintre noi. Eşti uitată şi neiubită, la fel ca oricare dintre noi. E limpede de ce parte trebuie să te afli.

Ajunseră la o cafenea cu mese pe trotuar, intrară înăuntru şi se aşezară. În încăpere se aflau doar o chelneriţă, care-şi purta inelul din sprânceană ca un însemn al castei, şi o

femeie care făcea cafea în spatele tejghelei. Chelneriţa veni spre ei, cu un zâmbet artificial, şi le luă comenzile.

Easter îşi puse mâna subţire pe dosul palmei mari şi cenuşii a lui Wednesday.

— Ţi-am spus că o duc bine. În zilele sărbătorii mele, oamenii petrec cu ouă, iepuri, dulciuri şi carne, reprezentând renaşterea şi copulaţia. Poartă flori la pălărie şi-şi dăruiesc flori. Fac toate astea în numele meu. Şi sunt din ce în ce mai mulţi în fiecare an. Lup bătrân, fac asta în numele meu!

— Iar tu te îngraşi şi prosperi din veneraţia şi din dragostea lor? îi replică Wednesday.

— Nu fi măgar, îi zise ea, părând deodată foarte obosită, apoi sorbi din cafeluţă.

— Vorbesc serios, draga mea. Sigur, sunt de acord că

milioane de oameni îşi fac daruri în numele tău, că mai practică încă ritualurile de sărbătoare – chiar şi căutarea ouălor ascunse. Dar câţi dintre ei ştiu cine eşti? Scuză-mă, domnişoară! zise el, adresându-se chelneriţei.

— Mai vreţi un espresso? îl întrebă aceasta.

— Nu, dragă. Mă întrebam dacă vrei să ne ajuţi să

rezolvăm o dispută. Eu şi prietena mea nu cădem de acord asupra înţelesului cuvântului Easter. Ştii cumva ce înseamnă?

Fata se uită la el de parcă ar fi început să-i iasă broaşte râioase din gură. Apoi zise:

— Nu mă pricep la chestiile astea creştine. Eu sunt păgână.

Femeia de după tejghea se vârî în vorbă:

— Cred că în latină sau în altă limbă de felul ăsta înseamnă „Hristos s-a înălţat”.

— Adevărat?

— Da, zise femeia. Easter. Aşa cum soarele răsare de la est.