Picioarele lui Shadow erau prea lungi ca să poată să stea confortabil, dar se aşeză cât putu mai comod. Maşina ţâşni înainte, pe drumul de pietriş.

— De unde veniţi? întrebă şoferiţa.

— Am vizitat un prieten, răspunse Wednesday.

— Locuieşte pe dealul din spate, zise Shadow.

— Ce deal? întrebă femeia.

Shadow se uită prin luneta murdară a maşinii, privind în urmă, spre deal. Dar nu se vedea niciun deal, doar nori deasupra câmpiei.

— Am fost la Whiskey Jack, îi explică Shadow.

— Aha! Noi îi spunem Inktomi. Cred că-i acelaşi individ.

Bunicul meu spunea nişte poveşti interesante despre el.

Sigur, cele mai bune dintre ele erau porcoase.

Maşina lovi o ridicătură de pe drum, iar femeia înjură, apoi întrebă:

— Voi, cei din spate, sunteţi întregi?

— Da, doamnă, răspunse Johnny Chapman, care se ţinea

de scaun cu ambele mâini.

— Drumuri de rezervaţie, bombăni ea. Trebuie să te obişnuieşti cu ele.

— Toate sunt aşa? întrebă Shadow.

— Exact. Toate, adică singurul care există. Şi să nu întrebaţi de banii de la cazinou. Ce om întreg la minte ar bate tot drumul până aici ca să se ducă la cazinou? N-o să vedem niciun ban.

— Îmi pare rău.

— Să nu-ţi pară, zise ea schimbând viteza, în timp ce maşina trosnea şi gemea. Ştii că populaţia albă din jur e în scădere? Când pleci de aici, întâlneşti doar oraşe-fantomă.

Cum să ţii oamenii la fermă, după ce-au văzut lumea pe ecranele televizoarelor? Şi nu merită să faci agricultură în Badlands100. Albii ne-au luat pământurile, s-au aşezat acolo, acum le părăsesc. Se duc în sud. Se duc în vest. Poate că, dacă o să avem răbdare până când o să se mute cu toţii în New York, Miami şi Los Angeles, o să putem ocupa tot Vestul Mijlociu fără nicio luptă.

— Mult noroc! îi ură Shadow.

În găsiră pe Harry Bluejay în sala de reuniuni, la masa de biliard, unde încerca tot felul de lovituri dificile ca să

impresioneze nişte fete. Pe dosul mâinii drepte avea tatuată o gaiţă albastră, iar în lobul urechii drepte i se vedeau mai multe găuri.

— Ho hoka, Harry Bluejay, îl salută John Chapman.

— Să te ia dracu’, fantomă albă ţicnită cu picioarele goale!

Mă apucă tremuratul când te văd.

În capătul îndepărtat al încăperii se aflau oameni mai în vârstă – unii jucau cărţi, alţii discutau. Alţii, mai tineri, de vârsta lui Harry Bluejay, îşi aşteptau rândul la masa de biliard. Era o masă mare, iar o gaură în postavul ei verde fusese cârpită cu bandă izolatoare argintie.

— Am un mesaj de la unchiul tău, zise Chapman, fără să

100 Badlands („Pământuri Rele”) – parc naţional american din statul Dakota de Sud, care cuprinde coline erodate, culmi şi vârfuri stâncoase, dar şi întinse regiuni de preerie.

se sinchisească de modul în care fusese primit. Zice să le dai maşina ta acestor doi domni.

În sală erau vreo treizeci, patruzeci de oameni, care se uitau cu toţii la cărţile lor de joc, la picioare sau la unghiile de la mâini, prefăcându-se din greu că nu ascultă.

— Individul ăla nu-i unchiul meu.

Sala era plină de fum de ţigară. Chapman zâmbi, scoţând la iveală cei mai groaznici dinţi pe care-i văzuse Shadow vreodată.

— Vrei să-i spui asta unchiului tău? Spune că tu eşti singurul motiv care-l face să stea printre lakota.

— Whiskey Jack spune o mulţime de lucruri, mormăi arţăgos Harry Bluejay.

Nu spusese „Whiskey Jack”. Sunase asemănător, dar nu chiar la fel. „Wisakedjak”101, se gândi Shadow. Asta spuneau toţi, nu „Whiskey Jack”.

— Unul dintre lucrurile pe care le-a spus a fost că o să-ţi dăm Winnebago-ul nostru pentru Buickul tău, spuse Shadow.

— Nu văd niciun Winnebago.

— O să-ţi aducă maşina, interveni John Chapman. Ştii că

o să ţi-o aducă.

Harry Bluejay încercă o lovitură dificilă şi rată. Nu avea mâna suficient de sigură.

— Nu-s nepotul vulpii bătrâne, zise el. Aş vrea să nu mai spună asta oamenilor.

— Mai bine o vulpe vie decât un lup mort, spuse Wednesday, cu o voce atât de profundă încât părea mai degrabă un mârâit. Vrei să ne vinzi maşina?

Harry Bluejay tresări, violent şi vizibil.

— Sigur. Sigur. Glumeam. Îmi place să glumesc.

Puse tacul pe masă şi luă o jachetă groasă dintr-o grămadă de jachete identice atârnate în nişte cuie de lângă

uşă.

101 Wisakedjak – divinitate a indienilor din America de Nord, care ar fi distrus lumea prin mijlocirea unui potop şi apoi ar fi recreat-o cu ajutorul magiei.

— Lăsaţi-mă mai întâi să-mi iau rahaturile din maşină.

Arunca din când în când priviri spre Wednesday, de parcă