— … E ca şi cu albinele şi mierea. Fiecare albină face doar o picătură micuţă de miere. E nevoie de mii, chiar de
milioane de insecte, care să lucreze împreună, pentru a produce borcanul cu miere pe care-l pui pe masă la micul dejun. Hai să ne imaginăm că nu poţi să mănânci decât miere… Cam aşa e cu cei de felul meu… ne hrănim cu credinţă, cu rugăciuni, cu dragoste.
— Iar soma este…
— Ca să folosesc analogia în continuare, soma este vin din miere. Ca şi miedul, zise Wednesday, şi chicoti. E o băutură.
Rugăciuni şi credinţă concentrate, distilate într-un alcool puternic.
Se aflau undeva, deasupra statului Nebraska, mâncând un mic dejun neimpresionant, când Shadow zise:
— Soţia mea.
— Cea moartă?
— Laura. Nu vrea să fie moartă. Mi-a spus asta. După ce m-a scăpat de tipii din tren.
— Aşa face o nevastă bună. Te eliberează din situaţii neplăcute şi-i omoară pe cei care ar putea să-ţi facă rău. Ar trebui să preţuieşti o asemenea comoară, nepoate Ainsel.
— Vrea să fie vie cu adevărat. Putem să facem aşa ceva? E
posibil?
Wednesday nu spuse nimic timp îndelungat, iar Shadow se întrebă dacă auzise întrebarea şi nu adormise cu ochii deschişi. Apoi Wednesday zise, privind în gol în timp ce vorbea:
— Ştiu o vrajă care poate să vindece durerea şi boala şi să
înlăture jalea din sufletul celor mâhniţi. Ştiu o vrajă care vindecă rănile printr-o simplă atingere. Ştiu o vrajă care aruncă arma din mâna duşmanului. Mai ştiu o altă vrajă, care mă eliberează de legături şi de cătuşe. O a cincea vrajă: pot să prind o săgeată din zbor şi să nu păţesc nimic.
Vorbea calm şi convingător. Dispăruseră tonul zeflemitor şi rânjetul său. Wednesday vorbea ca şi cum ar fi recitat cuvintele unui ritual religios sau ca şi cum şi-ar fi amintit ceva trist şi dureros.
— A şasea: vrăjile aruncate împotriva mea vor face rău doar celor ce le-au trimis. Cunosc şi o a şaptea vrajă: pot să
sting un foc doar uitându-mă la el. A opta: dacă un om mă
urăşte, pot să-i câştig prietenia. A noua: pot să cânt vântului şi să-l fac să se culce, pot să potolesc o furtună suficient timp pentru ca o corabie să ajungă la ţărm. Acestea au fost primele nouă vrăji pe care le-am învăţat. Nouă nopţi am atârnat de copacul desfrunzit, cu pieptul găurit de vârful lăncii. M-a bătut vântul rece şi vântul fierbinte, n-am mâncat, n-am băut, m-am sacrificat mie însumi, iar lumile s-au deschis în faţa mea. Drept a zecea vrajă, am învăţat să
risipesc vrăjitoarele, să le arunc răsucindu-se prin cer, încât să nu-şi mai găsească niciodată drumul până la propria lor uşă. A unsprezecea: dacă o s-o cânt în toiul unei bătălii, războinicii vor trece prin tumultul acesteia neatinşi şi nerăniţi, şi se vor întoarce cu bine la cei dragi şi la casele lor.
Cunosc o a douăsprezecea vrajă: dacă văd un om spânzurat, pot să-l dau jos din spânzurătoare, ca să ne spună tot ce ştie.
A treisprezecea: dacă torn apă pe creştetul unui copil, copilul acela nu va cădea în luptă. A paisprezecea: ştiu numele tuturor zeilor. Al fiecăruia dintre ei. A cincisprezecea: am un vis plin de putere, slavă şi înţelepciune, şi pot să-i fac pe oameni să creadă în visul meu.
Vocea sa era atât de înceată, încât Shadow abia o auzea prin zgomotul provocat de motorul avionului.
— A şaisprezecea vrajă: dacă vreau dragoste, pot să
schimb mintea şi inima oricărei femei. A şaptesprezecea: o femeie pe care o doresc eu nu va dori niciodată pe altcineva.
Şi mai ştiu şi o a optsprezecea vrajă, iar această vrajă e cea mai mare dintre toate, însă această vrajă n-o s-o spun niciunui om, pentru că un secret pe care-l ştii doar tu e cel mai puternic secret ce poate exista.
Apoi oftă şi încetă să vorbească.
Shadow simţea cum i se face pielea de găină. Avea impresia că văzuse cum se deschide o uşă către un alt tărâm, o lume în care oameni spânzuraţi atârnau la fiecare răspântie, în bătaia vântului, şi în care vrăjitoarele ţipau în fiecare noapte pe deasupra capetelor. Însă zise doar:
— Laura.
Wednesday întoarse capul şi-l privi pe Shadow drept în ochi.
— Nu pot s-o fac să trăiască din nou, spuse el. Nici măcar nu ştiu de ce nu-i moartă, aşa cum ar fi trebuit să fie.
— Cred că ştiu eu. E vina mea.
Wednesday îl privi întrebător.
— Mad Sweeney mi-a dat un ban de aur, atunci când mi-a arătat cum să fac trucul ăla. Din ce mi-a povestit după
aceea, a greşit şi mi-a dat altă monedă. Mi-a dat ceva mult mai puternic decât ceea ce crezuse că-mi dă. Eu i-am dat banul Laurei.
Wednesday mormăi, îşi lăsă bărbia în piept şi se încruntă.
— S-ar putea să fie asta. Dar nu te pot ajuta. Sigur, e treaba ta ce faci în timpul liber.
— Ce vrei să spui? îl întrebă Shadow.
— Vreau să spun că nu te pot împiedica să umbli după
pietrele vulturului şi pasările tunetului. Dar aş prefera să-ţi petreci vremea stând închis în Lakeside, fără să fii văzut şi –
