— Paul Bunyan96.

96 Paul Bunyan – tăietor de lemne gigantic din folclorul american, ale cărui statui au fost ridicate în mai multe oraşe

Clătină încet din cap, apoi zise din nou:

— Paul Bunyan.

Shadow nu mai auzise niciodată două cuvinte inofensive care să sune ca un blestem.

— Paul Bunyan? întrebă Shadow. Ce-a făcut?

— A ocupat locul din faţă, spuse Whiskey Jack, apoi luă o ţigară de la Wednesday şi cei doi se apucară să fumeze.

— Unii idioţi îşi imaginează că păsările colibri sunt îngrijorate că o să se îngraşe sau că o să aibă carii dentare –

sau alte aiureli de felul ăsta –, şi vor să ferească păsările colibri de relele făcute de zahăr, îi explică Wednesday. Aşa că

le pun Nutrasweet97 în cutia cu mâncare. Păsările vin să se hrănească şi se îndoapă cu porcăria aia. Apoi mor, pentru că

hrana lor nu conţine calorii, chiar dacă le umple burticică.

Aşa-i şi cu Paul Bunyan. Nimeni nu mai spune poveşti despre Paul Bunyan. Nimeni nu mai crede în Paul Bunyan. A fost produs în 1910 de o agenţie de publicitate din New York şi a umplut stomacul mitologic al naţiunii cu hrană lipsită de calorii.

— Mie îmi place Paul Bunyan, zise Whiskey Jack. Am fost acum câţiva ani la Mall of America98. Te urci lângă bătrânul Paul Bunyan, apoi o iei la vale. Pleosc! Mie îmi place tipul.

Nu-mi pasă că n-a existat, adică n-a tăiat niciodată un copac. Oricum, tăiatul copacilor nu se compară cu plantatul lor. Asta-i o chestie mult mai bună.

— Vorbeşti cam mult, îi spuse Johnny Chapman.

Wednesday scoase un inel de fum, care rămase un timp în aer, apoi se descompuse încet în şuviţe.

— Ce naiba, Whiskey Jack, ştii că nu despre asta discutam.

din SUA.

97 Nutrasweet – nume comercial pentru aspartam, un îndulcitor sintetic folosit şi în alimentele dietetice.

98 Mall of America – centru comercial şi de distracţii în Twin Cities, în care există un canal pe care sunt lansaţi buşteni din plastic, imitându-se transportul lemnului pe râuri.

— N-o să te ajut, rosti Whiskey Jack. După ce-o să-ţi primeşti porţia de şuturi în fund, poţi să vii aici şi-o să-ţi dau iarăşi de mâncare. Cea mai bună mâncare se face toamna.

— Toate alternativele sunt mai rele, îi explică Wednesday.

— N-ai nicio idee despre ce alternative există, îi replică

Whiskey Jack.

Se uită apoi spre Shadow.

— Vânezi, spuse el, cu un glas răguşit de fumul lemnelor şi cel al ţigărilor.

— Muncesc, corectă Shadow.

Whiskey Jack clătină din cap.

— Da, dar şi vânezi ceva. Ai o datorie pe care vrei s-o plăteşti.

Shadow se gândi la buzele albastre ale Laurei şi la sângele de pe mâinile ei, apoi dădu din cap.

— Ascultă! Vulpea a fost prima aici, iar lupul era fratele ei.

Vulpea a zis că oamenii ar trebui să trăiască veşnic. Dacă

mor, n-ar trebui să rămână morţi mult timp. Lupul a spus nu, oamenii o să moară, oamenii trebuie să moară, toate făpturile care trăiesc trebuie să moară, altfel s-ar înmulţi şi ar acoperi pământul, ar mânca toţi somonii, renii karibu şi bizonii, ar mânca toţi dovlecii şi tot porumbul. Într-o zi, lupul a murit şi i-a spus vulpii grăbeşte-te şi învie-mă. Dar vulpea i-a zis nu, morţii trebuie să rămână morţi. M-ai convins. Şi a plâns în timp ce i-a spus vorbele astea. Dar le-a spus, şi cu asta s-a terminat. Acum lupul conduce lumea celor morţi şi vulpea trăieşte sub soare şi sub lună, jelindu-şi încă fratele.

— Dacă nu vrei să iei parte, n-o să iei. Noi n-o să stăm cu mâinile în sân, zise Wednesday.

Figura lui Whiskey Jack rămase impasibilă.

— Vorbeam cu tânărul acesta, spuse el. Tu nu mai poţi fi ajutat. El poate. Povesteşte-mi visul tău, îi ceru el lui Shadow.

— Mă căţăram pe un turn de cranii, zise Shadow. În jur zburau păsări imense, care aveau fulgere în aripi. M-au atacat. Turnul s-a prăbuşit.

— Toată lumea visează, se grăbi Wednesday. Putem să

plecăm?

— Nu oricine visează wakinyau, pasările tunetului, spuse Whiskey Jack. Am simţit ecoul prăbuşirii până aici.

— Ţi-am spus eu! exclamă Wednesday. Iisuse!

— Există un cârd de păsări ale tunetului în Virginia de Vest, zise Chapman, fără să se adreseze cuiva anume. Cel puţin două cloşti şi un cocoş bătrân. Mai există o pereche de prăsilă în ţara dintre Kentucky şi Tennessee, căreia i se spunea Statul lui Franklin, deşi bătrânul Ben n-a avut niciodată un stat al lui. Sigur, n-au fost niciodată în număr mare, chiar în vremurile cele mai bune.

Whiskey Jack întinse o mână de culoarea lutului roşu şi atinse uşor figura lui Shadow.

— Mda. E adevărat. Dacă vei vâna pasărea tunetului, vei putea să-ţi aduci femeia înapoi. Dar ea aparţine lupului, trebuie să stea în locurile pentru morţi, nu să meargă prin tară.

— De unde ştii? îl întrebă Shadow.

Buzele lui Whiskey Jack nu se mişcară.

— Ce ţi-a spus bizonul?

— Să cred.

— Un sfat bun. Ai de gând să-l urmezi?