— Îmi pare rău. Trebuie să stai în celulă. Nu folosi closetul. Dacă ai neapărată nevoie, apasă butonul de lângă

uşă, iar eu am să vin şi am să te escortez la toaletele din spate. Oamenii şerifului din Lafayette vor fi în curând aici, ca să te ia.

Îi scoase cătuşele şi lanţul şi-l încuie în celulă. Duhoarea era mai groaznică acum.

Shadow se aşeză pe patul de ciment, scoase dolarul de argint din şosetă şi începu să-l plimbe dintr-o poziţie în alta, de pe un deget pe altul, dintr-o mână în alta, având un singur scop: ca moneda să nu fie văzută de cineva care s-ar fi uitat spre el. Făcea să treacă timpul. Era complet zăpăcit.

Apoi, deodată, brusc şi profund, simţi că Wednesday îi lipseşte. Îi lipsea încrederea individului, atitudinea sa, convingerea sa.

Deschise mâna şi se uită la Doamna Libertate, la profilul ei de argint. Strânse degetele peste monedă. Se întrebă dacă va fi unul dintre oamenii închişi pe viaţă pentru ceea ce n-au făcut. Dacă va reuşi să ajungă până acolo… Din ceea ce ştia despre domnii World şi Town, aceştia nu şi-ar fi făcut probleme să-l scoată din circulaţie. Poate că va suferi un accident nefericit, în drum spre următoarea închisoare. Poate că va fi împuşcat în timp ce ar încerca să evadeze… Totul era posibil.

În încăperea de dincolo, poliţista Liz apăsă pe un buton şi deschise o uşă pe care Shadow n-o vedea, iar un ofiţer negru, în uniforma cafenie a oamenilor şerifului, intră şi se îndreptă

către masă.

Shadow îşi strecură moneda de argint în şosetă.

Ajutorul de şerif scoase nişte hârtii, Liz se uită peste ele şi le semnă. Chad Mulligan intră în încăpere, spuse câteva cuvinte celui nou-venit, apoi descuie uşa celulei şi se apropie de Shadow.

— Au venit să te ia. Se pare că reprezinţi o problemă de securitate naţională. Ştiai?

— Se poate scrie un reportaj pentru prima pagină din Lakeside News despre subiectul ăsta, zise Shadow.

— Despre faptul că un vagabond a fost arestat pentru că

n-a respectat regulile eliberării condiţionate? Nu-i un subiect prea grozav.

— Deci aşa stau lucrurile?

— Aşa mi s-a spus, zise Chad Mulligan, iar Shadow întinse mâinile.

Chad îi puse cătuşele, apoi lanţul la picioare, după care prinse o bară de metal între legăturile de la mâini şi cele de la picioare.

Shadow se gândi: „O să mă scoată afară. Poate reuşesc să

fug… în lanţuri, cu cătuşe, îmbrăcat cu haine subţiri, portocalii, tocmai bune de mers prin zăpadă…” Îşi dădu seama că era o idee prostească şi fără nicio şansă de realizare.

Chad îl conduse în birou. Liz închisese televizorul. Negrul –

ajutorul de şerif – îl măsură din priviri.

— E un tip solid, îi zise el lui Chad.

Liz îi dădu ajutorului de şerif punga de hârtie cu lucrurile lui Shadow, iar negrul semnă pentru ea.

Chad se uită la Shadow, apoi la ajutorul de şerif, după

care îi zise acestuia din urmă – suficient de tare ca să audă şi Shadow:

— Vreau să-ţi spun că nu-mi place modul în care se petrec lucrurile.

Ajutorul de şerif dădu din cap şi-i răspunse:

— Domnule, trebuie să-l predaţi autorităţilor competente.

Treaba noastră e să-l ducem până acolo.

Chad se strâmbă, se întoarse spre Shadow şi-i zise:

— Bine. Ia-o pe uşa aceea, apoi spre ieşirea pentru cazuri de urgenţă.

— Poftim?

— Pe acolo. Unde-i maşina.

Liz descuie uşa şi-i spuse ajutorului de şerif:

— Să ai grijă ca uniforma portocalie să fie returnată aici.

N-am mai primit uniforma ultimului delincvent pe care l-am trimis în Lafayette. Asta înseamnă bani ai comitatului care au fost pierduţi.

Poliţiştii îl conduseră pe Shadow spre ieşire, unde aştepta o maşină. Nu era una a departamentului şerifului. Era una neagră, de oraş. Un alt ajutor de şerif, un alb încărunţit, cu mustaţă, stătea lângă maşină, fumând o ţigară. Când poliţiştii se apropiară, strivi chiştocul sub picior şi deschise uşa din spate, ca să urce Shadow.

Acesta se urcă stângaci în maşină, cu mişcările îngreunate de cătuşe şi lanţ. Între partea din faţă şi cea din spate a maşinii nu se afla niciun grilaj.

Cele două ajutoare de şerif urcară în partea din faţă.

Negrul porni motorul şi aşteptă să fie deschisă poarta.

— Hai odată, bombăni negrul, bătând darabana cu degetele în volan.

Chad Mulligan ciocăni în geamul lateral. Ajutorul de şerif cel alb se uită la şofer, apoi coborî geamul.

— Nu-i bine, zise Chad. Am vrut să vă spun asta.

— Comentariile dumneavoastră au fost notate şi vor fi transmise autorităţilor competente, zise şoferul.

Poarta către lumea exterioară se deschise. Zăpada cădea încă, învolburându-se în lumina farurilor. Şoferul apăsă pe acceleraţie, iar maşina ieşi cu spatele şi se îndreptă către Strada Principală.

— Ai aflat de Wednesday? întrebă şoferul.

Vocea lui suna altfel acum, părea mai cunoscută, a unui om mai în vârstă.

— E mort.

— Mda, ştiu, răspunse Shadow. Am văzut la televizor.

— Scârbele alea! exclamă poliţistul cel alb.