— Mad Sweeney a dus-o înapoi. Asta făcea parte din

înţelegerea pe care aţi încheiat-o aseară.

— Înţelegere?

— După bătaie.

— Bătaie?

Ridică o mână şi începu să îşi frece obrazul, apoi tresări.

Da, fusese o bătaie. Îşi amintea un bărbat înalt cu o barbă

roşcată, precum şi strigătele şi încurajările asistenţei.

— Cine a câştigat?

— Nu-ţi aminteşti, aşa e? râse Wednesday pe înfundate.

— După cum vezi, spuse Shadow.

Conversaţia din noaptea trecută începu să se agite agasant în capul lui.

— Mai ai cafea?

Bărbatul cel înalt căută sub scaunul de lângă el şi luă o sticlă de apă nedesfăcută.

— Ţine. O să te deshidratezi. Pentru moment, asta te va ajuta mai mult decât cafeaua. O să ne oprim la următoarea benzinărie şi o să iei micul dejun. Trebuie să te şi speli. Arăţi ca dracu’.

Shadow deşurubă capacul sticlei şi bău. Ceva atârna în buzunarul hainei sale. Vârî mâna în buzunar şi scoase o monedă de mărimea uneia de-o jumătate de dolar. Era grea şi de culoare galbenă. Era, de asemenea, puţin lipicioasă.

Shadow o palmă în mâna dreaptă şi o scoase printre degetul mijlociu şi inelar. Apoi o prinse între degetul mare şi cel mic, astfel încât să fie invizibilă din spate, şi îşi strecură sub ea cele două degete mijlocii, făcând-o să-i cadă uşor în podul palmei. La sfârşit, aruncă moneda în mâna stângă şi o plasă

la loc în buzunar.

— Ce naiba am băut aseară? întrebă Shadow.

Evenimentele serii trecute se îngrămădeau acum în jurul lui, fără ordine, fără formă, însă el ştia că ele sunt acolo.

Domnul Wednesday zări un indicator către o staţie de benzină şi acceleră.

— Nu-ţi aminteşti?

— Nu.

— Ai băut mied, spuse Wednesday, rânjind larg.

Mied.

Da.

Shadow se lăsă pe spate, sorbi apă din sticlă şi se gândi la seara trecută. Îşi amintea multe lucruri. Pe unele, însă, nu şi le amintea.

De la benzinărie, Shadow îşi cumpără o trusă, care conţinea un aparat de ras, o cremă de ras, un pieptene şi o periuţă de dinţi, împachetată împreună cu un tubuleţ de pastă de dinţi. Apoi se duse în toaleta bărbaţilor şi se privi în oglindă.

Avea o vânătaie sub un ochi – când o atinse, uşor, cu un deget, descoperi că-l doare foarte rău – şi buza de jos umflată. Părul său era o harababură, şi arăta de parcă şi-ar fi petrecut prima jumătate a nopţii trecute bătându-se şi a doua jumătate dormind complet îmbrăcat pe bancheta din spate a unei maşini. O melodie se auzea în surdină. Îi luă

câteva momente până să-şi dea seama că era vorba despre Beatles, „Fool on the Hill”.

Îşi spălă faţa cu săpun lichid din toaletă, apoi îşi dădu cu cremă şi începu să se radă. Îşi umezi părul şi îl pieptănă pe spate. Se spălă pe dinţi. Apoi îşi îndepărtă cu apă călduţă

ultimele urme de săpun şi pastă de dinţi de pe faţă. Se mai uită o dată la imaginea sa din oglindă – destul de proaspătă, însă cu ochi încă umflaţi şi roşii. Părea mai bătrân decât îşi amintea că este.

Se întrebă ce-o să spună Laura când o să-l vadă, apoi îşi aminti că Laura n-o să mai spună nimic niciodată şi văzu în oglindă că-i tremurau buzele, dar numai pentru o clipă.

Ieşi din toaletă.

— Arăt ca un rahat, zise Shadow.

— Bineînţeles, îl aprobă Wednesday.

Wednesday cumpără un pachet cu gustări şi plăti şi benzina la casă, răzgândindu-se de două ori dacă să

folosească bani-gheaţă sau cartea de credit, spre enervarea domnişoarei care mesteca gumă în spatele tejghelei. Shadow privi cum Wednesday se încurcă şi se scuză tot mai mult.

Părea, dintr-odată, foarte bătrân. Fata îi dădu banii înapoi şi făcu plata din cartea de credit, apoi îi dădu chitanţa pentru cartea de credit şi-i luă banii, după care îi înapoie banii şi luă

o altă carte de credit. Wednesday era gata să plângă – un bătrân neajutorat în faţa implacabilului marş de plastic al lumii moderne.

Shadow căută un telefon, însă de acesta era agăţată

inscripţia „Nu funcţionează”.

Ieşiră din benzinăria încălzită, iar răsuflarea lor produse aburi în aer.

— Vrei să conduc eu? întrebă Shadow.

— Pe naiba, spuse Wednesday.

Erau iarăşi pe drum, pe lângă ei treceau pajişti cu iarbă

cafenie. Copacii erau desfrunziţi şi morţi. Două păsări negre îi priveau de pe o sârmă de telegraf.

— Wednesday!

— Ce e?

— Din câte am văzut eu, n-ai plătit benzina.