găseşti un asemenea cântec într-un tonomat. I se părea puţin probabil. Însă toată seara fusese din ce în ce mai incredibilă.

Shadow luă de pe masă moneda pe care o folosise ca să

dea cu banul, bucurându-se de senzaţia produsă de frecarea ei între degetul mare şi cel arătător al mâinii drepte. Păru că

o face să apară în mâna stângă, cu o mişcare lină, însă de fapt o ascunse printre degete. Închise mâna stângă peste moneda imaginară. Apoi luă o a doua monedă în mâna dreaptă, între arătător şi degetul mare şi, în timp ce se făcea că îi dă drumul în mâna stângă, o lăsă să cadă în mâna dreaptă pe cea pe care o ascunsese printre degete, prinzând în acelaşi timp şi moneda pe care o ţinea la vedere.

Zăngănitul confirmă iluzia că ambele monede erau în mâna sa stângă, când de fapt amândouă ajunseseră în mâna sa dreaptă.

— Asta-i un truc cu monede? întrebă Sweeney, ridicându-şi barba zbârlită. Dacă ne ţinem de trucuri cu monede, atunci fii atent aici!

Luă un pahar gol de pe masă, un pahar în care se aflase mied, şi răsturnă cuburile de gheaţă în scrumieră. Apoi se întinse şi înhăţă din aer o monedă mare, aurie, strălucitoare.

O lăsă să cadă în pahar. Luă altă monedă de aur din aer şi o aruncă în pahar, unde aceasta zăngăni lovindu-se de prima.

Scoase o monedă din flacăra unei lumânări de pe perete, o alta din barba sa, o a treia din mâna goală a lui Shadow. Le aruncă, una câte una, în pahar. Apoi îşi strânse degetele deasupra paharului şi îl lovi puternic cu palma, iar din mâna lui căzură în pahar alte monede aurii. Apoi strecură paharul plin cu monede în buzunarul jachetei sale şi lovi buzunarul, ca să arate – fără urmă de îndoială – că este gol.

— Asta e un truc cu monede! zise el.

Shadow, care-i urmărise cu atenţie reprezentaţia, îl privi pieziş.

— Trebuie să vorbim despre asta. Vreau să ştiu cum ai experimental activă între anii 1964 şi 1973.

făcut.

— Am făcut asta cu mult stil, zise Sweeney cu aerul cuiva care încredinţează un mare secret. Aşa am făcut, continuă el, apoi izbucni într-un râs tăcut, înălţându-se pe călcâie şi arătându-şi dinţii depărtaţi.

— Da, spuse Shadow, aşa ai făcut. Trebuie să mă înveţi şi pe mine. Din ce-am citit despre Visul Săracului13, ai ascuns monedele în mâna care ţinea paharul şi le-ai dat drumul înăuntru în timp ce arătai şi ascundeai o monedă din mâna dreaptă.

— Aş fi avut cam multe de făcut, replică Mad Sweeney. E

mai uşor să le iei din aer.

Ridică de pe masă paharul său pe jumătate gol, se uită la el, apoi îl puse din nou pe masă.

Wednesday se uită fix la amândoi, ca şi cum tocmai ar fi descoperit forme de viaţă noi şi de neimaginat înainte. Apoi interveni:

— O să comand mied pentru tine, Shadow. Eu o să

continui cu domnul Jack Daniel, iar irlandezul care bea pe gratis ce doreşte?

— O sticlă de bere, de preferinţă una neagră, zise Sweeney.

Care bea pe gratis? continuă el ridicându-şi paharul aproape gol în cinstea lui Wednesday. Fie ca furtuna să treacă peste noi şi să ne lase sănătoşi şi nevătămaţi, spuse în încheiere, apoi trânti paharul pe masă.

— Frumoasă urare, zise Wednesday. Dar nu se va îndeplini.

În faţa lui Shadow fu aşezat alt pahar cu mied.

— Trebuie să-l beau? întrebă el, fără entuziasm.

— Mi-e teamă că da. Ca să încheiem înţelegerea. A treia oară-i cu noroc.

— Rahat! exclamă Shadow, şi sorbi miedul din două

înghiţituri mari, iar gustul de miere cu murături îi umplu gura.

13 Visul Săracului – scamatorie care constă în a culege monede din aer, inventată de Thomas Nelson Downs (1867-1938).

— Bravo, zise domnul Wednesday. Acum eşti omul meu.

— Deci vrei să ştii cum am făcut trucul ăla? întrebă

Sweeney.

— Da, răspunse Shadow. Ai ascuns monedele în mânecă?

— N-au fost deloc în mânecă, răspunse Sweeney, apoi, încântat de el însuşi, izbucni în hohote de râs, zguduindu-se de parcă ar fi fost un vulcan pe cale să erupă. E cel mai simplu truc din lume. Sunt gata să mă bat cu tine pentru el.

— Nu mă bat, zise Shadow clătinând din cap.

— Asta chiar e o chestie grozavă! strigă Sweeney, ca să-l audă toată sala. Bătrânul Wednesday îşi angajează o gardă

de corp, iar individul e prea laş ca să-şi folosească pumnii!

— N-o să mă bat cu tine, repetă Shadow.

Sweeney se legănă şi transpiră, îşi mângâie cozorocul şepcii de baseball, apoi înhăţă o monedă din aer şi o puse pe masă.

— E aur adevărat, dacă vrei să ştii, spuse el. Indiferent dacă o să câştigi sau o să pierzi – şi o să pierzi –, banul e al tău, dacă te baţi cu mine. Cine ar fi crezut că un tip solid ca tine e un laş amărât!

— Ţi-a zis că nu se bate cu tine, interveni Wednesday. Mad Sweeney, pleacă de-aici! Ia-ţi berea şi lasă-ne-n pace!

Sweeney făcu un pas către Wednesday.

— Ai zis că beau pe gratis, boşorog sortit pieirii? Eşti un spânzură-n copaci, fără suflet! răcni el, înroşindu-se la faţă.

Wednesday întinse mâinile, într-un gest împăciuitor.

— Lasă prostiile, Sweeney. Şi fii atent ce cuvinte foloseşti.

Sweeney se uită la el, apoi spuse, cu gravitatea unui om foarte beat:

— Ai angajat un laş. Ce crezi că ar fi făcut, dacă te-aş fi pocnit?

Wednesday se întoarse spre Shadow:

— M-am săturat. Rezolvă situaţia.