Shadow se ridică, îşi înhăţă bagajul şi ieşi din avion, coborând de pe scară pe pista de aterizare umedă. Se îndreptă cu paşi grăbiţi către luminile terminalului. Ploaia uşoară îi lovea faţa.
Înainte să între în clădirea aeroportului, se opri, se întoarse şi se uită în urmă. Nu mai coborâse nimeni din avion. Echipa de la sol trase scara, uşa fu închisă şi avionul începu să ruleze pe pistă. Shadow îl privi până când decolă, apoi intră în clădire, îndreptându-se către singurul birou de închirieri auto care mai rămăsese deschis şi închirie ceea ce se dovedi a fi – atunci când ajunse în parcare – o mică Toyota roşie.
Apoi desfăcu harta pe care i-o dăduseră. O întinse pe scaunul din dreapta şoferului. Eagle Point se afla cam la patru sute de kilometri distanţă, în cea mai mare parte pe autostradă. Nu mai condusese de trei ani o maşină.
Furtuna trecuse – dacă ajunsese până acolo. Vremea era rece şi senină. Norii se îngrămădeau în faţa lunii, şi pentru o clipă Shadow nu-şi dădu seama ce anume se mişca, norii sau luna.
Merse cu maşina spre nord timp de o oră şi jumătate.
Se făcuse târziu. Îi era foame şi, când îşi dădu seama cât de flămând era, ieşi de pe şosea la prima ramificaţie şi merse către oraşul Nottamun (1301 locuitori). Îşi umplu rezervorul la o benzinărie Amoco şi o întrebă pe femeia plictisită de la casă unde ar putea să mănânce ceva.
— La Jack’s Crocodile Bar, îi răspunse ea. Spre vest, pe drumul secundar.
— Crocodile Bar?
— Da. Jack spune că animalele alea dau personalitate localului.
Apoi femeia desenă o hartă pe spatele unui fluturaş mov, care făcea reclamă la friptură de pui în beneficiul unei fete care avea nevoie de un rinichi nou.
— Are doi crocodili, un şarpe şi o şopârlă din aia mare.
— O iguană?
— Aşa!
Străbătu oraşul, trecu peste un pod, merse vreo trei kilometri, apoi se opri în faţa unei clădiri joase, dreptunghiulare, cu o reclamă luminoasă pentru Pabst şi un automat Coca-Cola lângă uşă.
Parcarea era pe jumătate goală. Shadow parcă Toyota roşie şi intră în clădire.
Înăuntru, aerul era plin de fum, iar tonomatul cânta
„Walkin’ after Midnight”. Shadow se uită după crocodili, dar nu-i văzu. Se întrebă dacă femeia de la benzinărie nu-l luase peste picior.
— Cu ce să vă servesc? îl întrebă barmanul.
— Eşti Jack?
— Jack este liber. Sunt Paul.
— Salut, Paul. Berea casei şi un hamburger cu toată
garnitura. Fără cartofi prăjiţi.
— Un castron cu ardei, pentru început? Avem cei mai buni ardei din tot statul.
— Bună idee, zise Shadow. Unde-i toaleta?
Individul îi arătă o uşă de lângă colţul barului. Pe uşă era prins un cap împăiat de crocodil. Shadow o deschise şi intră.
Toaleta era curată şi bine luminată. Shadow se uită mai întâi în jur; o chestie de obişnuinţă („Ţine minte, Shadow, nu poţi să ripostezi când te pişi”, îi şopti Low Key în minte, ca întotdeauna). Shadow alese pişoarul din stânga. Apoi îşi trase fermoarul şi urină o veşnicie, simţindu-se uşurat. Citi tăietura galbenă din ziar, înrămată, agăţată la nivelul ochilor, în care se vedea o poză a lui Jack cu doi aligatori.
Apoi auzi un mormăit politicos dinspre pisoarul din dreapta sa, deşi nu auzise să fi venit cineva.
Bărbatul în costum de culoare deschisă părea mai înalt stând în picioare decât atunci când stătuse aşezat pe fotoliu în avion, lângă Shadow. Avea aproape aceeaşi înălţime ca Shadow, iar Shadow era un bărbat înalt. Individul se uita drept în faţa sa. Termină de urinat, îşi scutură ultimele picături şi-şi trase fermoarul.
Apoi rânji, ca o vulpe în faţa unui gard din sârmă
ghimpată.
— Deci, zise domnul Wednesday, ai avut timp să te gândeşti. Vrei o slujbă?
Undeva în America
LOS ANGELES; 11.26 P.M.
Într-o cameră de un roşu-închis – culoarea pereţilor seamănă cu aceea a ficatului crud – se află o femeie înaltă, îmbrăcată, ca în benzile desenate, cu un pantalon scurt din mătase, prea strâmt, cu sânii ridicaţi şi împinşi înainte de bluza galbenă înnodată sub ei. Părul său negru este strâns şi legat în creştetul capului. Lângă ea stă un bărbat scund, într-un tricou măsliniu şi blugi pretenţioşi. Ţine în mâna dreaptă un portofel şi un telefon mobil Nokia, cu carcasa colorată în roşu, alb şi albastru.
Încăperea cea roşie adăposteşte un pat, pe care sunt cearşafuri albe din mătase şi o cuvertură de culoarea sângelui. La picioarele patului se găseşte o măsuţă din lemn, pe care se află statueta din piatră a unei femei cu şolduri enorme, precum şi un sfeşnic.
Femeia îi întinde bărbatului o lumânare mică, roşie.
— Aprinde-o!
— Eu?
— Da, îi răspunde ea. Dacă vrei să mă ai.
— Era vorba să mi-o sugi în maşină.
